Medicul veterinar profesionist stie ca, atunci cand vrei sa faci un cadou “cu suflet”, sau cand pur si simplu iti doresti enorm un catel mic, Yorkshire terrier este mereu in fata, in ordinea optiunilor. Mic si ciufulit, jucaus si cu “lipici”, pur si simplu nu ai cum sa nu ramai vrajit de el. Un catel de societate, energic, inimos, mereu atrage toate privirile. Un medic veterinar specialist stie, la fel de bine, ca de foarte multe ori, acesti catei parasesc cuibul, plecand de langa frati si mama, destul de devreme, inca de la 4-5-6 saptamani de viata.
Cei mai putin norocosi au trait pe propria piele numeroase probleme, la inceput de viata, cu un Yorkshire terrier. Multi ati auzit de cineva care a avut asemenea probleme. Si poate exista cativa viitori “parinti” de Yorkshire terrier ce ar dori sa stie dinainte ce altii au experimentat, din pacate, prin propria suferinta.
Din aceste motive, toti cei interesati sau chiar cei ce vor sa fie “parinti” responsabili si educati sau sunt pe cale sa aduca in familia lor un York, ar putea alege sa citeasca in continuare cu interes si atentie.
De ce un material de specialitate special despre Yorkshire terrier? Pentru ca merita. Pentru ca la inceputul vietii, multi dintre ei, dintre acesti catei “de poseta” au probleme de sanatate imediat dupa ce parasesc cuibul sau isi schimba mediul de viata.
De ce este un Yorkshire un catel mai des afectat de probleme medicale la inceputul vietii?
Pentru ca este foarte mic. Mic de varsta, atunci cand este adoptat. Mic in talie si greutate, atunci cand isi schimba domiciliul. Varsta, de cele mai multe ori, atunci cand sunt depistate probleme medicale timpurii, este mica, asa cum spuneam, apropiata de o luna de viata sau o luna si jumatate. Acesta este un mare risc.
De ce este varsta de 4-5-6 saptamani atat de riscanta pentru Yorkshire terrier?
Primul motiv ar fi legat de exact perioada in care anticorpii maternali, adica acei “soldatei ai imunitatii” mosteniti de la mama, incep sa fie mai putini. Asta inseamna ca sanatatea Yorkshire-ului de aceasta varsta este in pericol in ce inseamna in primul rand Parvoviroza canina. Aceasta este varsta (5-6 saptamani) la care se decide inceperea vaccinarilor impotriva Parvovirozei canine. Chiar daca sunt initiate vaccinarile obligatorii, nu inseamna ca bietul catel este deja protejat. El va ramane inca in carantina timp de 30 de zile. Anticorpii formati dupa prima vaccinare apar de abia dupa 10-14 zile si pot fi insuficienti. De aceea se procedeaza la urmatoarea vaccinare de la 6-7 saptamani de viata.
Al doilea motiv ar fi legat de starea de stres de adaptare ce intervine in momentul intarcarii, indepartarii de mama, de frati sau de locurile cunoscute, schimbarea hranei si a intervalului de alimentare. Acest stres se cuantifica printr-o secretie suplimentara de corizol, hormonul de stres. Acest fapt biologic poate determina o scadere a eficientei imunitare, a rezistentei la infectii banale.
Al treilea motiv este legat de posibilitatea ca pana la aceasta varsta inca sa existe in sistemul digestiv al Yorkshire-ului tanar, a unor paraziti (a unor viermi) sau a unor organisme ce pot determina imbolnaviri mai grave la aceasta varsta, precum Isospora si Giardia. Coroborat cu factorul anterior, se pot declansa afectiuni digestive ce se manifesta cu voma si/sau diaree.
Al patrulea motiv pentru care un Yorkshire terrier este extrem de sensibil este cel dat de greutatea mica si posibilitatea ca in foarte scurt timp, York-ul sa sufere de deshidratare severa, hipoglicemie si hipotermie. Greutatea de 500-600 grame, pana la un kilogram este extrem de dezavantajata. La aceasta varsta si la aceasta greutate nu exista in organism suficiente rezerve de masa musculara, grasime si lichide.
Ce inseamna toate acestea pentru un Yorkshire terrier?
Un pericol imens. Schimbarea hranei, posibila aparitie a intolerantei digestive, lungirea intervalului de hranire si adapare, modificarea temperaturii corporale, toate duc la efecte majore. Cel mai important pericol este de a se produce rapid hipoglicemia. Aceasta scadere a nivelului “zaharului din sange” duce la un catel fara energie, cu slabe posibilitati de a se “incalzi” singur si de a preveni ca bacteriile din intestin sa paraseasca acest loc si sa produca autointoxicatii sau chiar sepsis. Masa musculara redusa inseamna si o rezerva redusa de proteine, glucoza si apa.
Din aceste considerente, aceasta varsta mica, intinsa chiar pana la 15 saptamani de viata, este mereu, pentru “parinte” si pentru medicul veterinar specialist, o continua potentiala urgenta.
Scaderea numarului de mese, aparitia vomei si a diareei, lipsa de energie si de pofta de mancare sunt semnele majore.
Aceasta este o urgenta!!! York-ul are nevoie de ingrijire medicala de urgenta. Atat pentru restabilirea nivelului glucozei sanguine cat si pentru rehidratare, normalizarea temperaturii corporale si tratarea eventualelor infectii intestinale.
Ce este de facut?
Poate ca cea mai buna optiune ar fi ca acesti catei mici, ca si alte rase asemanatoare, chiar daca sunt super dragalase si aparent ca niste mici “jucarii de plus cu baterii” sa fie adoptate la o varsta mai mare, spre 3 luni de viata. Chiar daca poate este mai greu pentru un crescator sau poate dorinta de a-l avea acasa este insuportabila, pericolele sunt imense si poti alege sa le eviti. Asigura-te ca au fost realizate deparazitarile periodice si vaccinarile au fost incepute (nu mai devreme decat trebuie). Anunta si mergi de urgenta la medicul veterinar specialist de la primele semne si intelege ca atunci cand situatia o impune, doar internarea si tratamentul intensiv pot produce rezultate imbucuratoare. Inainte de a adopta un York informeaza-te! Intreaba medicul veterinar specialist, el este sursa ta de informatii medicale si de sfaturi pentru a preveni pericolele pentru sanatatea bietului catel.
Daca inca mai crezi ca Yorkshirul terrier este o “jucarie de plus cu baterii” atunci ia in consideratie ca bateriile sunt mici si au nevoie de asistenta “tehnica” rapid.
de Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara