Una dintre zonele dificile de abordat in chirurgia oncologica este cea a antebratului si cotului. Acest lucru este mai ales adevarat atunci cand sunt necesare margini largi de excizie, atat pentru ca sunt dificil de obtinut, prin vecinatatile cu numerosi muschi extensori/flexori, tendoanele acestora, vase de sange si nervi de la nivelul membrului anterior dar sunt dificil executat si pentru ca reconstructia locala este limitata de tensiunea cutanata crescuta si rezerva locala de tesut utilizabil.De aceea, unele dintre aspectele importante in interventiile ce privesc antebratul sunt legate de a cunoaste cat mai exact natura formatiunii operate si dimensiunile reduse ale acesteia.Imaginile de mai jos sunt de la un STS (soft tissue sarcoma), un alt STS dovedit in final a fi o tumora benigna, un histiocitom si hemangiopericitom. In toate aceste cazuri, interventiile locale au fost curative si au fost realizate tehnici diferite.Unele dintre cele mai solicitante tehnic dar si de mare ajutor sunt flapsurile axiale, bazate pe artere suficient de dezvoltate pentru a asigura vitalitatea zonei de tesut transferat. In doua cazuri au fost folosite flapsurile bazate pe o ramura arterială brahiala superficiala. Anticiparea lungimii optime dar si suficient vascularizata este supusa unei variabilitati insemnate si unul dintre efectele nedorite este ischemia flapsului (partiala sau integrala) care duce la pierderea viabilitatii. De altfel, flapsurile axiale, cu toate ca sunt foarte utile dar si solicitatante tehnic, sunt insotite de cele mai multe complicatii, in comparatie cu flapsurile locale sau alte tehnici locale. Pentru ca ma astepam si la aceste complicatii, nu am fost surprins sa vad fie o ischemie distala partiala, autolimitanta, fie un serom care a dus la pierderea a 1-2 puncte de afrontare cutanata. In cazul ischemiei a urmat o interventie de debridare, inchidere directa partiala si tehnici de bandaj. In cazul seromului, de asemenea, bandajele au fost parte din tratament cat si drenajul local, in 2-3 sedinte. Ar mai fi de mentionat ca primul flap axial brahial superficial a fost realizat prin tehnica tunelizarii iar cel de al doilea prin tehnica de bridging. In final a fost obtinuta vindecare completa in ambele cazuri.In cazul hemangiopericitomului a fost utilizat, pentru reconstructie, dupa excizie integrala, cu margini histologice bune, un flaps local foarte util si versatil, axilar fold flap (flapsul pliului axilar). Chiar daca modelul suturii de inchidere a fost initial cu aspect tensionat, vindecarea a decurs fara probleme. In cazul histiocitomului, am ales pentru reconstructie o tehnica locala simpla. Am incercat afrontarea directa dar a fost posibila, fara tensiune excesiva, doar pe jumatate din lungimea plagii rezultate in urma exciziei complete. Pentru restul plagii am optat pentru o incizie suplimentara de diminuare a tensiunii cutanate locale si asa am reusit inchiderea totala a plagii. Defectul obtinut a fost inchis partial si a fost supus unui management cu bandaj pentru vindecare per secundam. Ambele plagi s-au vindecat bine si intr-un timp scurt, fara complicatii.Toate exciziile au fost cu margini histologice complete, functia membrelor a fost conservata in totalitate, vindecarea a fost obtinuta fara recidive locale. Din fericire a fost vorba si de noroc. Formatiunile nu erau agresive dar exciziile incomplete duc la recidive sau la posibile malignizari. Din pacate, in cazul unor aspecte maligne, cu exceptia degetelor, exciziile complete sunt foarte greu de obtinut si pot solicita excizie extracompartimenala.
De Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara
