Ce se poate intampla daca animalutul tau vomita mai mereu sau inghite cu greutate ori imediat ce inghite elimina mancarea de abia consumata? Cum ai putea sa afli ce are si cum foloseste in ziua de azi endoscopia digestiva veterinara pentru diagnosticul si tratamentul unor afectiuni ce altfel ar fi aproape imposibil de abordat de catre medicul veterinar specialist, poti descoperi in randurile urmatoare.
Stricturile esofagiene sunt îngustări la nivelul circumferinţei lumenului esofagian ca urmare a esofagitelor severe şi apar ca urmare a vindecării prin cicatrizare fibroasă. In putine cuvinte, este ca si cum te tai la un deget iar rana respectiva se vindeca mai greu lasand in urma o cicatrice. Zona respectiva va fi mai alba, mai putin elastica si va fi permanenta. Imagineaza-ti ca esofagul este un organ tubular ce se adapteaza dupa marimea a ceea ce trebuie inghitit, deci in cazul cicatricilor, zonele respective vor ingreuna “mularea” esofagului dupa continutul ce avanseaza producand astfel un blocaj. Diagnosticul in cazul stricturilor esofagiene este pus, de catre medicul veterinar specialist, cel mai sigur prin endoscopie digestiva (esofagoscopie).
Voma cu sânge sau vomituriţia persistentă, duglutiţia greoaie, slăbirea, preferinţa pentru anumite tipuri de alimente şi prezenţa în istoric a unei situaţii de corp străin esofagian orientează diagnosticul spre strictura esofagiană.
Radiografia cu substanţă de contrast poate pune în evidenţă o îngustare difuză ori segmentală. Uneori înaintea unei stricturi se poate observa o dilatare a segmentului esofagian. Endoscopia este recomandată în vederea confirmării, localizării şi evaluării severităţii unei stricturi esofagiene. Nu întotdeauna aceste stricturi sunt însoţite şi de esofagită primară, putând exista şi stricturi cu aspectul mucoasei normal dar îngustat incomplet în ce priveşte circumferinţa.
Terapia stricturilor esofagiene este bazată pe dilatarea cu cateter cu balon. Acest cateter cu balon poate fi introdus atât prin endoscop cât şi pe lângă acesta. Ţelul final este ca animalul să revină la dieta obişnuită. Este puţin probabil să obţinem în urma acestor proceduri dilatări complete, având un diametru constant la nivelul întregului esofag. După o astfel de intervenţie, este necesar tratamentul profilactic al esofagitelor secundare.
În vederea diagnosticului şi intervenţiei, atât endoscopia digestivă flexibilă cât şi tehnicile radiologice combinate sunt utilizate secvenţial de catre doctorul veterinar specialist pentru a obţine o evaluare exactă a amplitudinii stricturii, localizarea acesteia şi aspectele legate de traiectul esofagian şi detaliile de mucoasă esofagiană.
