Acelasi organ problema-splina, doi caini de rase, varste diferite, diagnostice finale diferite, prezentari clinice asemanatoare, provocari terapeutice si rezultate bune pentru amandoi.
Primul caine este un Golden, 14 ani, apatic, anemic, anorexic, dificultati de deplasare, dispneic, cardiac, spondiloza, hiperplazie prostata, retentie urinara, masa abdominala de mari dimensiuni (ecografie abdominala/radiografie), fluid liber abdominal, chisti paraprostatici. Se stabilizeaza cu terapie cu fluide, inclusiv sange integral si se intervine chirurgical. Masa splenica cu aderente, mai ales epiplonice.
Se excizeaza in bloc, cu un mare ajutor din partea Ethicon Harmonic, timp operator redus, trezire rapida, bun confort postoperator. Diagnostic definitv: hematom splenic. La mai multe saptamani postoperator, stare generala foarte buna, o a doua viata de batranel, fara anemie, vioi, alintat.
Al doilea caine, Jack, 12 ani, mascul, apatic, abdomen destins, apetit capricios, vome intermitente, anemie redusa, masa palpabila abdominal, depistabila ecografic central abdominal, aparent cu legatura splenica, fara fluid liber abdominal.
Se intervine chirurgical pentru explorare. Masa splenica atipica ce afecteaza doar capul, cu aderente pancreatice si epiplonice. Se excizeaza in bloc, inclusiv partial pancreas stanga, fara canal, cu utilizare Ethicon Harmonic. Explorarea abdominala evidentiaza multiple zone punctiforme, negricioase la nivel de mezenter si intestin. Trezirea este rapida, starea generala la distanta de saptamani este foarte buna. Diagnosticul final este hemangiosarcom splenic.
Se pot desprinde cateva idei interesante.
Exista unele cazuri ce par sa vina in serie. Splina suporta manifestari si aparitii clinice asemanatoare cu diagnostice morfopatologice diferite. Aparitia ecografica este inselatoare dar suspiciunea principala pare sa fie, in ambele cazuri, hemangiosarcomul splenic. Chiar daca in cazul primului caine diagnosticul este de hematom splenic, prezentarea clinica este mai grava decat in cazul celui de al doilea. Pe termen lung, diagnosticul celui de al doilea este mai grav. Postoperator, ambii se simt excelent si isi continua viata linistiti. Reducerea timpului operator este de importanta vitala. Stabilizarea preoperatorie poate maximiza sansele de supravietuire.Ce parere aveti, ne-ar fi ajutat ceva sa aflam inainte care este care?
de Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara
