Ai venit acasa si ai gasit ziarul facut bucatele, perdeaua sfasiata, farfurii sparte, tocul de la usa muscat sau covorul murdarit. Este foarte clar cine este vinovat. Mai ales ca sta intr-un colt, cu capul plecat, privirea galesa si mai mai ca ar spune “imi pare rau, stiu ca am gresit”. Postura si faciesul cainelui tau, care tocmai a facut o traznaie sunt usor de interpretat de un om ca fiind regret sau parere de rau pentru ceea ce a facut. Te si gandesti, “lasa-l mai, uite ce inteligent este, stie ca a facut ceva rau”. Si este chiar simpatic, nu ai cum sa nu-l iubesti, mai ales ca si recunoaste, nu-i asa?
Lucrurile s-ar putea sa fie oarecum diferite. Interpretarea aceasta sta mai degraba drept dovada a transpunerilor emotiilor si gandurilor noastre in viata cainelui. Cainele este un membru al familiei si, de multe ori, il creditam cu numeroase emotii si ganduri pe care le avem noi. Acest lucru este normal, natural, il facem in fiecare zi si cu alti oameni, de ce nu l-am face si cu necuvantatorul de langa noi?
Exista totusi posibilitatea sa ne inselam. Mai degraba decat jena, rusine, regret sau parere de rau, oricum am vrea sa ii spunem, bietul caine este posibil sa simta altceva. Din experientele trecute sau din tonalitatea vocii tale, limbajului corporal si a pozitiei tale fata de el, cainele mai degraba resimte un episod anxios, frica de tine si de actiunile tale. Legatura cu ceea ce “a facut” ii este relativ straina, mai ales daca nu a fost prins in fapt iar conceptul de regret si parere de rau este unul comun oamenilor si nu animalelor. Asa ca simtamintele bietului caine sunt de atribuit reactiei de aparare, de frica fata de tine, atunci cand te apropii de el. Dupa cum se stie deja, cainele nu va pune acelasi pret pe cearceafurile curate, ziarul tau, tocul de lemn scump sau perdeaua nou-nouta. Viata lui nu depinde de acestea iar viata lor este in mare parte fara regrete si fara pareri de rau.
Pe cat de natural este sa facem analogii si sa ne punem mental in locul celuilalt, in cazul cainilor acest lucru ar trebui modulat in functie de modul in care vad ei viata si convietuirea cu noi. Astfel ca, dupa aceste randuri, daca schimbam sensul aparent al fetei lui, de suspect ce pledeaza vinovat, in frica de omul ce se apropie de el, atunci ne putem intreba “oare de ce ii este frica de mine?”
de Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara
