Este de inteles ca in febra Sarbatorilor de iarna traditiile revin in forta si odata cu ele apar si numeroase pericole. Unul dintre cele mai intalnite evenimente in perioada premergatoare Craciunului, este taierea porcului. Un moment dictat de traditia mostenita din batrani ce se poate transforma intr-un hazard la adresa sanatatii cainelui si omului, deopotriva. Amintim doar, printre cele cateva pericole si posibilitatea unor parazitoze transmise prin carnea de porc, precum Trichineloza, afectand direct atat omul cat si cainele si, mai ales, sa nu uitam si de posibilitatea ca, prin organele si alte subproduse rezultate in urma taierilor, sa se contribuie la transmiterea la caine a parazitului Echinococcus granulossus, ale carui oua, eliminate prin fecalele de caine, pot duce, dupa ingestie, la aparitia hidatidozei la om (chist in ficat, pulmoni etc).
Toate acestea sunt oarecum pericole mai putin vizibile si prea mult intalnite in tara noastra. Totusi, multe cazuri medicale urgente rezulta din ingestia de oase. Fie ca este vorba de segmente osoase rezultate in urma taierilor cu fierastraul electric, fie ca sunt oasele sub forma lor naturala, ele pot provoca obstructii digestive la caine. In functie de diferiti factori, precum marimea lor, forma, consistenta lor, oasele pot fi retinute in interiorul cavitatii bucale, pot ajunge in laringe sau trahee, pot leziona, lacera, penetra si bloca esofagul la nivelul aperturii toracale craniale, deasupra cordului si in apropierea patrunderii in stomac. In afara de hemoragia locala, durerea si disconfortul din aceasta zonapot fi remarcate destul de repede. In functie de locul unde au fost retinuti corpii straini, cainele poate incerca agresiv sa elimine stimulul dureros. In acest caz, bietul animal poate sa saliveze abundent, poate nu reuseste sa inchida gura cum trebuie (malocluzie), va incerca sa isi introduca membrele anterioare in cavitatea bucala, va voma sau cel putin va incerca si, bineinteles va avea mari dificultati la a inghiti (degluti) alimente si chiar apa. Orice corp strain retinut la nivel esofagian mai mult de 2-3 zile, poate provoca ischemii si apoi necroze severe. Toate cazurile de corp strain ar trebui tratate drept urgente, mai ales ca, lasate netratate, pot duce la hemoragii masive in torace, infectii si inflamatii si, odata cu intreruperea posibilitatii de a se alimenta corect, slabire, deshidratare si inrautatire a starii deja instalate.
Cainii ajung in astfel de situatii cu buna stiinta si acceptare a omului, in urma jocului cu oasele, hranirii directe si/sau competitive (mai multi caini intr-un loc) sau in urma “furtisagurilor” din locurile unde sunt depozitate ori aruncate resturile de la taierile de animale.
Ce posibilitati de actiune exista?
Daca ai un caine cu renumita deja senzatie de “os in gat” atunci poti descoperi ca medicul veterinar are cateva optiuni la indemana. Prima data, trebuie realizat un diagnostic precis, ce poate fi stabilit prin datele obtinute din isoricul cainelui, examen clinic si mai ales radiografii ale capului, gatului si toracelui. Endoscopia digestiva (esofago-gastroscopia) ramane o alegere atat pentru un diagnostic rapid si precis cat si pentru interventie, putand astfel sa salveze viata animalului si mai ales salvandu-l de o interventie chirurgicala clasica. Uneori insa, endoscopia poate fi folosita doar ca diagnostic, pentru ca exista situatii in care corpii straini sunt imposibil de extras sau de impins direct in stomac (pentru a fi digerati in mod natural). In astfel de cazuri, din pacate se recurge la interventiile chirurgicale clasice, mai invazive si mai periculoase.
Unul dintre pericole in astfel de cazuri, de obstructie produsa de corpi straini la caine, este reprezentat de ignorarea gravitatii si aplicarea sintagmei “lasa-l ca poate ii trece”. Este mai bine sa evitati aparitia unor astfel de cazuri prin limitarea accesului cainilor la resturile si subprodusele rezultate in urma taierilor de animale. Mai ales ca aceasta este si o regula de bun simt in limitarea raspandirii diferitelor boli cu transmitere de la animale la om.
de Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara
