Este aproape imposibil sa nu fi observat, macar o data, un catel de talie mica ce, atunci cand alearga, din cand in cand, tine unul dintre picioruse ridicat, fara sa atinga pamantul. Il tine suspendat cateva minute sau miscari si apoi il foloseste din nou. Daca te-ai intrebat de unde un asemenea comportament, ei bine, este util de stiut ca nu este doar un moft al cainelui. Este posibil sa fie vorba despre o dislocare a rotulei despre care popular se mai spune ca “i-a sarit genunchiul”.
Ce este luxatia de patela la caine?
Luxatia de patela este reprezentata de deplasarea, in lateral sau catre interior, a rotulei. Aceasta, in mod normal, aluneca prin santul patelar dintre cei doi condili femurali. Odata cu deplasarea rotulei in afara santului, se produce durere si imposibilitatea folosirii genunchiului si deci imposibilitatea de a sustine greutatea pe membrul afectat. Cainii de talie mica, avand o greutate redusa si fiind foarte agili, se descurca destul de bine cu restul membrelor si vor prefera sa mentina ridicat membrul afectat, continuand insa deplasarea destul de vioi. In cazul gradelor mici de luxatie de rotula, aceasta poate sa se repozitioneze spontan, permitand reluarea deplasarii fara probleme, pana la urmatoarea posibila luxatie. Este cazul luxatiilor recidivante determinate mai ales de defecte conformationale.
La ce rase de caini apare mai des luxatia de rotula?
Rasele la care se observa cele mai multe cazuri de luxatie de patela, uni sau bilaterala, sunt Yorkshire, Pomeranian, Pekinez, Boston terrier, Chihuahua si metisii lor dar si alte rase de talie mica. Se constata ca exista o incidenta mai ridicata in cazul femelelor decat al masculilor.
Cum este diagnosticata luxatia de patela la caine?
Consultul clinic, observarea in mers cat si investigatia radiologica pot contura rapid diagnosticul de luxatie petalara.
Cum se trateaza luxatia de patela la caine?
Din punct de vedere medicamentos tratamentul este iluzoriu. Singurul tratament ce duce la imbunatatire este cel chirurgical. Interventia chirurgicala este orientata catre largirea si adancirea santului patelar. Aceasta interventie este uneori realizata in conjunctie cu transpozitia de creasta tibiala, pentru a modifica liniei de forta ce actioneaza asupra genunchiului. Dupa interventia chirurgicala este recomandat un repaus strict cateva saptamani, urmate de alte cateva saptamani de mers in lesa. Chiar si asa, luxatia de patela poate recidiva in cel putin 50% din cazuri, insa gravitatea luxatiei scade proportional.
de Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara