In cazul rinichilor, organe pereche, pisicile sunt cunoscute a avea o incidenta crescuta a diagnosticului de boala renala cronica, manifestata prin insuficienta renala, uremie si intreg cortegiul de modificari negative asupra organismului, pana la scurtarea sperantei de viata. Acest lucru se intampla chiar si la pisicile ce au doi rinichi. Este usor sa iti dai seama ca lipsa unuia dintre rinichi, fie ca nu s-a dezvoltat natural, fie ca a fost indepartat chirurgical, va pune o presiune deosebita pe cel ramas, care va trebui sa desfasoare o activitate ce sa compenseze lipsa unui organ similar. Incidenta este destul de crescuta la pisici iar agenezia renala este depistata de foarte multe ori accidental, in timpul investigatiilor ce urmaresc alte obiective decat cel de a observa prezenta organelor pereche. Chiar si fara studii aprofundate, este destul de simplu de anticipat ca, in lipsa unei ingrijiri atente si a incercarilor de depistare din timp, functia renala se va deprecia mai devreme in viata decat in cazul unei pisici cu ambii rinichi. Asa cum demonstreaza si radiografia din acest material, daca in acelasi timp cu prezenta acestor tulburari congenitale, se constata si semnele unui debut de viata marcat de lipsuri nutritionale si tulburari de mineralizare osoasa (rahitism, scolioza, lordoza, cifoza, osificari intervertebrale etc), atunci poate fi trasa concluzia ca doar o ingrijire foarte atenta si multa dragoste pot ajuta animalul sa traiasca o viata de calitate alaturi de stapanul sau. Prezenta unui stapan iubitor este o conditie esentiala pentru supravietuire, in mediul natural un astfel de individ fiind expus la numeroase pericole. Un astfel de pacient necesita o dieta speciala, atent controlata cat si supraveghere medicala constanta si investigatii de rutina, precum ecografiile abdominale si analizele de sange si urina, pentru depistarea din timp a oricaror semne de depreciere a functiei renale esentiale.
de Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara
