Nu mai este un secret pentru nimeni ca una dintre cele mai importante actiuni preventive din medicina animalelor este vaccinarea. Vaccinare impotriva parvovirozei, jigodiei, leptospirozei, hepatitei in cazul cateilor si impotriva leucemiei virale, calicivirozei, herpesvirozei si imunodeficientei virale in cazul pisicilor. In mod comun aceste carnivore se vaccineaza si impotriva rabiei, care nu mai trebuie mentionat ca cel putin in aceasta parte de Europa este o problema majora de sanatate publica.
Vaccinarea, in esenta, inca din momentul descoperirii, este in mod plastic spus “educatia de tip universitar a sistemului imun”. In acest fel, orice organism viu, “invata” sa se apere, isi “pregateste o armata” de anticorpi impotriva bolii sau bolilor cuprinse in vaccin. Vaccinurile sunt fabricate, obtinute prin tehnici mai noi sau mai vechi, din agentii microbieni (virusuri, bacterii, paraziti) ce sunt cauza bolilor. In aceste vaccinuri regasim elemente specifice respectivului microb, ce sunt folosite de organism precum o fotografie a unui infractor, raspandita in sectiile de politie, in cazul unui “most wanted”. Pentru ca un vaccin sa actioneze, este nevoie de timp, asta inseamna ca nu imediat dupa injectare sau administrare, organsimul este protejat. Este posibil ca dupa o vaccinare sa fie necesara alta la scurt timp, pentru a fi siguri de efect. Efectul unui vaccin este imunitatea! Aceasta imunitate poate fi mai lunga sau mai scurta, iar in cazul cainilor revaccinarea se efectueaza anual pentru cele mai multe boli. Daca vaccinarea este simplu spus o educatie inalt specializata a organismelor vii, exista din fericire si o “educatie de strada” sau o imunitate natural dobandita prin trecerea prin boli.
Ceea ce doar acei proprietari responsabili stiu este ca odata vaccinat, cainele sau pisica nu este protejat 100%. Fiecare vaccin, in functie de boala impotriva careia se face, in functie de producator, in functie de schema de vaccinare, poate avea o eficienta cuprinsa intre anumite limite, de obicei intre 50-60% si 99,9%. De exemplu, in cazul parvovirozei canine, la varsta de 6 saptamani, unele vaccinuri pretind eficienta de 90% iar unele sunt cunoscute a fi mai putin performante.
In final, putem spune ca viata, ca manifestare biologica, este imprevizibila si imposibil de cuprins in rapoarte stiintifice exacte si de necontrazis. Vaccinarea, pe cat de mult a schimbat viata animalelor si pe a noastra, pe atat este intr-o continua dezvoltare si sa nu cadem in capcana de a crede ca odata vaccinat, protectia este de 100%, adica boala nu se va mai manifesta. Medicul veterinar profesionist stie acest lucru si are in vedere mereu “scaparile” ce pot aparea in organismul animalelor.
