Cu toate ca este un subiect intens dezbatut (vanatoarea) nu putem face abstractie de partea frumoasa si iubita de toata lumea: cainii din rasele de vanatoare. Iubitori, activi, de multe ori docili si usor de dresat, rezistenti la efort si putin pretentiosi. Si totusi exista boli de care pot suferi chiar in timpul partidelor de vanatoare, in timpul efortului sau imediat dupa. In anumite situatii, nu doar vanatoarea in sine poate conduce la imbolnaviri ci si efortul intens si fara nicio legatura cu armele si sezonul de vanatoare. Stiu ca multi dintre “parintii” de catei sunt posesori ai unor exemplare din rasele folosite, macar la momentul aparitiei, pentru vanatoare. Chiar daca, mai degraba, in zilele noastre si in orase, “boala” mai des intalnita la rasele de vanatoare ar fi obezitatea sau plictiseala, poti citi cu atentie si ce pot pati astfel de caini atunci cand se angajeaza in eforturi sustinute ce parca ii fac “sa uite ca nu mai pot” si sa alerge si sa ia urma pana la epuizarea extrema.
Ce este hipoglicemia de efort sau hipoglicemia cainilor de vanatoare (Hunting Dog Hypoglycemia-HDH)?
Dupa cum ii spune si numele, are legatura cu glicemia si efortul. Pe scurt, glicemia se refera la nivelul de glucoza din sange. In mod normal, glicemia trebuie sa fie, la un caine sanatos, situata intr-un interval de 70-140 mg/dl. Glucoza este principalul “combustibil” al organismului, fiind practic sursa de energie pentru muschi si celelalte organe si mai ales creier. Efortul excesiv face ca rezervele de glucoza sa se diminueze. In acest timp, din cauza suprasolicitarii musculare, sangele este dirijat predominant catre muschi, scazand aportul de sange catre alte organe vitale, precum ficatul. In ficat are loc o fabricare continua a unor noi cantitati de glucoza, asemenea unei “rafinarii”, doar ca rezervele se pot epuiza sau poate ca “rafinaria” nu mai primeste destula “materie prima”. Scaderea brusca a nivelului de glucoza din sange, in timpul sau imediat dupa efort, se numeste hipoglicemie. Scaderea glucozei sub pragul de 50-60 mg/dl produce semne vizibile si se poate ajunge la coma si deces.
De ce apare hipoglicemia cainilor de vanatoare (HDH)?
Apare mai ales la cainii cu un antrenament precar, nepregatiti pentru un asemenea efort, cei prea zelosi, prea dornici de efort, cainii care nu fac pauze sau nu sunt opriti pentru a face pauze, cei care nu au mancat de prea mult timp ori au fost epuizati de transport si apoi supusi efortului sustinut. Zilele calduroase si umede sau cele reci, lucrul in teren mlastinos sau cu balti reci pot fi cauze ce contribuie la cresterea necesarului de energie in organism si favorizeaza hipoglicemia de efort.
Cum se manifesta un caine ce sufera de hipoglicemia cainelui de vanatoare?
Cainele ce manifesta simptomele de hipoglicemie va fi, in functie de nivelul glucozei in sange, din ce in ce mai apatic, mai putin dispus la efort, va merge incet, impiedicat (ataxie) sau va fi dezechilibrat. Va tremura, va fi confuz, poate chiar va fi inert, in coma. Treptat ii scade temperatura sub cea normala, priveste fix si nu mai reactioneaza la stimuli. Pulsul este slab iar respiratia ingreunata. Poate intra in coma si poate chiar sucomba. Aceaste stari se incadreaza in ceea ce se numeste soc hipoglicemic. Socul hipoglicemic poate fi asociat cu alte afectiuni, de tipul hipertermiei, hipotermiei, boli vectoriale (transmise de capuse-babesioza, anaplasmoza, borelioza, ehrlichioza).
Ce este de facut in cazul unui caine cu hipoglicemie de efort?
Urgenta este reprezentata de revenirea la un nivel normal a glucozei din sange. Atentia medicala de urgenta este de maxima importanta si poate fi salvatoare. Administrarea intravenoasa de glucoza, reechilibrarea hidro-electrolitica si combaterea semnelor asociate socului hipoglicemic sunt prima intentie medicala. Pentru determinarea precisa a gravitatii starii pacientului sunt realizate analize de sange ce pot releva scaderea masiva a glucozei sanguine, afectarea hepatica si renala consecutiv depletiei de glcuoza si deshidratrarii care este aproape mereu prezenta in astfel de cazuri. In functie de gravitate poate fi necesara terapie intensiva sub internare. In lipsa atentiei medicale acordate la momentul potrivit, astfel de caini nepregatiti, neprotejati ori prea constiinciosi in a-si face treaba, pot sa sufere atat de mult incat tragediile sunt, uneori, inevitabile.
Ce poti face acasa sau acolo unde esti, pentru a ajuta un caine cu hipoglicemie de efort?
Daca esti vanator sau impatimit al sportului, iar cainele te urmeaza, retine ca este o idee buna ca in timpul efortului sa folosesti pauzele, Pauzele pentru scaderea temperaturii excesive sau dimpotriva, pentru a o creste daca este frig afara. In pauze ofera o mica gustare si apa potabila. Pentru astfel de caini, ce se preteaza efortului fizic intens, foloseste o hrana de cea mai buna calitate. Invata din obiceiurile cainelui tau, cunoaste-l cand este sanatos pentru a-ti da seama cand nu se simte bine. Observa din timp semnele. Daca este un caine foarte dornic de efort, chiar peste limitele de autoconservare, opreste-l la timp. Inainte de sezonul cu pricina fa pregatire fizica pentru a-i creste capacitatea de efort, obisnuieste-l treptat. Ia dupa tine glcuoza lichida, fie de uz medicinal fie pentru sportivi. Mierea sau sucul de fructe natural pot fi si ele folosite. Daca esti convins ca esti in fata unui caine cu hipoglicemie de efort, atunci foloseste glucoza lichida, mierea sau sucul de fructe natural si umezeste buzele pe interior, limba si zona de sub limba. Initial cainele va inghiti greu sau chiar nu va putea. O mica parte din glucoza se poate absorbi inca din cavitatea bucala, prin mucoase. Daca incepe sa isi revina, lasa-l sa bea singur. Nu forta! Poti introduce, fara sa vrei, lichidul in plamani. Tine legatura cu medicul veterinar si grabeste-te cat poti de tare sa ajungi la urgente cu pacientul.
de Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara
