Nu este ceva iesit din comun, ba dimpotriva, ca o pisica, in decursul vietii, sa ajunga in situatia de a suferi, in urma unor accidente (accidente auto, caderi, loviri brutale) fracturi ale mandibulei. Mandibula este suportul osos al partii inferioare a cavitatii bucale si, de obicei dar nu mereu, fracturile acesteia sunt la nivelul simfizei (acea zona la nivelul careia mandibula stanga si cea dreapta se unesc, formand un singur os). Simfiza mandibulara este situata la jumatatea distantei dintre cei doi canini inferiori si din fericire se poate vindeca repede si corect in situatia unei interventii chirurgicale de specialitate din partea medicului veterinar profesionist.
Dupa cum spuneam, fracturile de mandibula la pisica, se produc mai ales in urma lovirii de catre un automobil, de o persoana rau-voitoare sau a caderilor de la inaltime. Situatia este grava pentru ca fractura de mandibula este foarte dureroasa, impiedica hranirea si adaparea corespunzatoare si pun pisica in imposibilitate de a se toaleta sau apara.
O pisica cu fractura de mandibula va saliva excesiv, va fi irascibila si se poate observa foarte usor ocluzia necorespunzatoare a cavitatii bucale si chiar deplasarea unei parti a mandibulei fata de cealalta. Multe dintre pisici prezinta semnele unor traumatisme faciale sau craniene impreuna cu fractura de mandibula, fiind necesara o evaluare completa inainte de tratament si interventie. Este necesar, pe langa consultatia clinica a medicului veterinar specialist, si realizarea unor radiografii pentru a observa daca exista si alte fracturi la nivelul mandibului, luxatii sau alte leziuni vizibile radiologic.
Cum se remediaza o fractura de mandibula (in zona simfizei) la pisica?
Medicul veterinar specialist va realiza o interventie chirurgicala prin care cele doua parti ale mandibulei sa fie readuse in pozitia normala. Pentru a realiza acest lucru se foloseste o tehnica ce utilizeaza un material metalic, asemanator unei sarme otelite obisnuite, ce se plaseaza, precum un inel, inapoia caninilor inferiori, asigurand in acest fel imobilizarea de care este nevoie pentru ca osul din aceasta arie sa se vindece prin formarea unui calus.
De obicei, pisicile dupa astfel de interventii reusesc sa manace in doua-trei zile. Uneori insa sunt necesare mijloace suplimentare pentru a oferi tot necesarul de apa si hrana pisicii respective. Este de asemenea obisnuit ca, pisicile cu fracturi de mandibula, ce nu se pot hrani sau nu pot bea, sa primeasca tot necesarul caloric si hidric prin tuburi speciale, montate fie in lateralul gatului fie prin tuburi nazo-gastrice. Cu toate ca poate parea ceva desprins din filmele horror, astfel de tuburi plasate in esofag, prin care se asigura o alimentatie normala unei pisici suferinde, reprezinta metode deja utilizate de mult timp, sunt intalnite si in cazul cainilor si sunt esentiale supravieturii si vindecarii rapide a unui animal. O astfel de metoda, a plasarii tuburile esofagiene de hranire (esofagostomia), este justificata si de faptul ca, in lipsa unei diete normale, intestinul (mucoasa intestinala) in 48 de ore, incepe sa se atrofieze si sa permita astfel ca bacteriile din aceasta zona si toxinele acestora, sa traverseze intestinul si sa produca imbolnavirea grava a respectivului organism.
De Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara
