Dermatita acrala de lins, granulomul acral, dermatita de lins, dermatita acrala si multe alte denumiri pot descrie acelasi lucru, in cazul cainilor, in urma unei consultatii veterinare de specialitate. Este vorba despre una dintre cele mai frustrante afectiuni ale cainilor, afectand atat psihic cat si la nivel dermatologic cainele. Puteti descoperi, daca alegeti sa cititi, cum atat pielea cat si sanatatea psihica a unui caine pot duce la probleme cronice, foarte greu de tinut sub control.
Dermatita acrala de lins a cainelui este foarte des intalnita. Asa cum ii si spune numele este o afectiune dermatologica, o inflamatie locala, fara tendinta de generalizare. Dermatita acrala de lins este autoprovocata prin linsul excesiv avand in primul rand cauze PSIHICE.
Este o actiune de automutilare avand drept punct de plecare plictiseala, frustrarea, singuratatea, anxietatea, stresul, claustratia, parasirea sau lipsa companionului.
Este o actiune stereotipa, insistenta de lingere excesiva a zonei distale a labelor. La inceput se observa o roseata (eritem) urmata de depilare si producerea unei rani cronice, infectate cu aspect granulomatos ulcerativ. Firele de par pot suferi o crestere aberanta, spre interiorul pielii si se poate ajunge la tumori benigne ale radacinii firului de par. Infectia locala devine persistenta si rezistenta la diferite antibiotice.
Este vehiculata ideea ca in timpul linsului se elibereaza endorfine ce duc la o senzatie de placere, de eliberare de stres formandu-se in acest fel o spirala vicioasa a dependentei de lins.
Frustrarea este maxima pentru proprietarii responsabili si iubitori fata de patrupedul lor. Indepartarea chirurgicala a zonei respective, cu toate ca scoate in evidenta posibile procese tumorale, infectii, granuloame si permit vindecarea pentru un timp a zonei, nu va duce si la oprirea linsului compulsiv. In acest fel leziunea se va reface la nivelul afectat initial. In timp, cainele suferind va descoperi si alte zone, poate celelalte labute, producandu-si in mod deliberat alte rani.
Tratamentele locale, unguentele, antibioticele, antialergicele, stimulatoarele cicatrizarii, antisepticele si substantele ce impiedica, prin gust sau miros repulsiv, linsul vor avea efect limitat, atat in timp cat si ca speranta de vindecare. Tratamentele pe cale generala sunt de obicei indreptate impotriva unor eczeme de natura alimentara sau alergica si vor avea un efect, de asemenea, limitat si mai ales frustrant de redus. Impiedicarea fizica a linsului, prin realizarea bandajelor, aplicarea coifului de protectie, pedepsele fizice sunt inutile, permitand o aparenta liniste, o intrerupere a linsului, atata timp cat sunt aplicate.
In momentul indepartarii mijloacelor de impiedicare a linsului, comportamentul compulsiv are toate sansele sa reapara in cel mai scurt timp. Exista totusi, chiar daca functioneaza de asemenea limitat, solutia folosirii medicatiei antipsihotice, antianxioase sau chiar anticonvulsivante insa nu toti cainii o accepta si raspund pozitiv in cazul acesteia.
Medicul veterinar profesionist cunoaste si intelege frustrarea “parintelui” pacientului canin si incearca sa te faca sa intelegi ca sursa acestei raniri autoprovocate este modul diferit al patrupedului de a privi si a se raporta la mediul in care se afla: se plictiseste, se simte singur, se simte amenintat, parasit sau stresat sau poate doreste si isi arata in acest mod dori ta de interactiune, de atentie si siguranta…de dragoste. Dermatita acrala de lins a cainelui este o boala a pielii dar este un martor al unei suferinte, al unor nevoi psihice, ea trebuind a fi mai degraba prevenita prin eliminarea factorilor ce pot conduce la o astfel de boala.
de Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara
