De ce urineaza cu sange pisica mea?

Aveţi o pisică sau un motan care elimină sânge prin urină, are dureri sau nu poate urina? În acest caz poate fi vorba despre o afecţiune ce aparţine de sindromul urologic felin.

Sindromul urologic felin include două categorii de afecţiuni, în funcţie de prezenţa sau absenţa precipitatului de natură minerală la nivelul aparatului urinar (urolitiază). Acesta este des întâlnit cu frecvenţă aproximativ egală atât la femele cât şi la masculi şi este o cauză majoră de prezentare la medicul veterinar.

Semnele de boală pot fi multiple

Cristalele de oxalat de calciu, struviţi (fosfaţi amoniaco-magnezieni) şi uraţii la care se adaugă cele de acid uric, fosfat de calciu şi cistina sunt elemente minerale sau organice care irită epiteliul aparatului urinar şi/sau blochează parţial sau total calea de eliminare a urinei. Acestea duc, în final, la apariţia unor semne de boală precum: hematurie, urinare dificilă, dureroasă/lipsa urinării, durere abdominală, toaletarea insistentă a organelor genitale, depresie, slăbiciune, vomă, deshidratare, hipotermie, bradicardie, acidoză şi dereglări electrolitice.

Unele substanţe măresc incidenţa bolii

Cristalele se formează în condiţiile în care în urină se găseşte o cantitate suficientă de elemente constitutive ale acestora şi un pH favorabil cristalizării. Factorii dietetici joacă şi ei un rol important în apariţia acestui sindrom, aportul ridicat de magneziu, calciu, fosfor şi clor reprezentând un element cheie. „Dintre toate tipurile de cristale, cele de struvit deţin o proporţie covârşitoare. În formarea lor, pe lângă concentraţia de magneziu în urină, un rol foarte important îl deţine pH-ul urinar. Astfel, struviţii sunt aproximativ de 100 de ori mai solubili la un pH urinar de 6,4 decât la pH 7,7. Astfel, chiar dacă în urină se află o cantitate mare de magneziu dar urina are un pH acid, cristaluria şi cistita nu se produc. Majoritatea cristalelor de struvit se produc în urină sterilă, totuşi atunci când există o complicaţie bacteriană cel mai adesea aceasta este reprezentată de „Staphylococcus spp.”.

Motanii sunt mai afectaţi

Cei mai afectaţi de obstrucţie uretrală sunt motanii, din cauza lungimii şi diametrului uretrei, majoritatea obstrucţiilor producându-se la nivelul uretrei peniene.

Diagnosticul se realizează pe baza semnelor clinice şi cu ajutorul metodelor complementare. Se folosesc ecografia (examinarea ultrasonografică a aparatului urinar), radiografia (utilă în cazul prezenţei uroliţilor de mari dimensiuni), analiza pH-ului urinar, a sedimentului urinar cât şi urocultura (stabilirea prezenţei/absenţei unei infecţii), biochimia sanguină şi hemoleucograma pentru evaluarea afectării organice şi cistoscopia împreună cu cistografia. Diagnosticul diferenţial se face faţă de cistite bacteriene, virale, micoplasmice, ureaplasmice, neoplazii, traumatisme, diverticuli vezicouracali, stricturi cicatriceale, neuropatii, etc.

Tratamentul este complex

În cazul apariţiei simptomelor descrise trebuie să vă prezentaţi de urgenţă cu pisica sau motanul la medicul veterinar. Tratamentul este complex şi implică atât intervenţii complicate cât şi schimbarea dietei.