O analiza spectaculoasa scoate in evidenta posibilitatea ca o alta limba invatata, alta decat cea nativa, este adevarata “hrana pentru creier”. Dar cum ne ajuta pe noi asta in relatia cu animalele? Surpriza imediat!
Catherine de Lange ( http://www.newscientist.com/article/mg21428631.800-bilingual-brain-boost-two-tongues-two-minds.html?page=1 ) ajunge la concluzia, in urma mai multor studii convergente, ca un creier supus efortului de a invata o alta limba decat cea nativa, dispune de capacitati remarcabile de a se proteja de numeroase boli precum dementa si Alzheimer, imbunatateste capacitatea de a gasi solutii si dezvolta personalitatea. Dar ce se intampla oare atunci cand creierul nostru in mod constant invata “limbi straine” precum matematica, biologia, limbaje de programare sau muzica? Nu cumva si modul in care un stapan de caine sau pisica “se intelege” din priviri cu patrupedul din casa sau ii deosebeste tonalitatile din vocalize si ii atribuie semnificatii in functie de care adopta si un comportament in consecinta, nu inseamna practic tot o limba straina invatata si aplicata? In acest fel, invatand despre animalul nostru, incercand sa-i intelegem nevoile si modul de a interactiona cu noi si cu lumea, studiind modul in care “functioneaza” inseamna practic tot o limba straina invatata. Poate ca nu ajunge nimeni profesionist sau specialist, dar si simplu “vorbitor” inseamna o experienta in plus, sporeste cunoasterea si deci avem un creier mai antrenat. Asa ca, pentru cei ce nu traiesc o astfel de experienta aparent si gresit banala, sa ai grija de un catel sau o pisicuta, este pana la urma un stimulent pentru creierul si inima noastra, prin care putem deveni mai inteligenti, datorita acumularii de cunostinte despre ei si despre noi, dar putem avea si o masura a modului nostru de raportare la ceilalti oameni si la natura propriu-zisa. Sa invatam deci cat mai multe limbi straine!