Alimentatia nepotrivita a cainelui poate avea efecte dintre cele mai putin dorite. Dat fiind ca aceste animale sunt carnivore si stiuta fiind vorba populara conform careia “cainelui ii plac oasele”, prezenta acestora in alimentatie poate fi o problema de sanatate. Daca in cele mai multe dintre situatii, nu se intampla nimic rau, exista posibilitatea, pe langa unele alergii, sa apara si cazuri tragice, de obstructii sau rani provocate de fragmentele osoase inghitite de catre caine.
Una dintre situatiile foarte putin dorite si deja stiuta, destul de bine de anumiti “parinti” de caini, este cea in care “osul a ramas in gat”. Partea buna, daca poate exista asa ceva, in astfel de momente, este cea legata de spiritul de observatie al stapanului, care suspecteaza din timp ca ceva nu este in regula. De multe ori insa, se intampla ca bietul caine sa sufere destul de multa vreme pana cand este supus investigatiilor relevante in acest caz.
Cum se intampla?
Simplu. Ori cainele “fura” ori cainelui ii sunt oferite in alimentatie oase. Ce fel de oase? Oase de porc, vita, pui, miel etc. Acestea fie sunt prea mari, fie cainele este prea flamand sau neatent, fie oasele sunt de o forma ce nu permite pasajul prin tubul digestiv. In acest fel, in drumul lor natural, catre stomac, intestin si apoi afara, oasele pot ramane blocate, pe “undeva”. Cel mai des, oasele raman blocate la trecerea cailor digestiva pe langa cea respiratorie, in esofag deasupra inimii sau aproape de intrarea in stomac. Pentru ca oasele sunt dure, uneori taioase, colturoase se pot ancora foarte solid in tesuturile moi invecinate. Esofagul este destul de flexibil insa nu impenetrabil, asa ca uneori, aceste fragmente osoase pot penetra si rani sever esofagul. Chiar daca ramane ancorat/retinut la un anumit nivel al esofagului, osul ar putea permite trecerea pe langa el a salivei in exces, a lichidelor si a unei mici parti si tipuri de alimente. Aceasta este de fapt, partea cea mai tulburatoare dintre toate. Ai putea sa ai in fata un caine intr-o situatie grava si sa nu bagi de seama, pentru ca bea sau mananca, cat de cat. Acestea sunt situatiile in care, medicul veterinar specialist, poate gasi la o simpla endoscopie esofagiana, chiar si dupa doua luni de la producere, o blocare partiala a acestuia, cu un corp strain, desoari fiind vorba de un os.
Cum se manifesta un caine in aceasta situatie?
De obicei va incerca sa elimine ceea ce are in gat. Isi va introduce labutele in gura, va incerca sa vomite, va tusi, va tine gura mai mult deschisa. Uneori, saliveaza in exces si se poate observa cum cainele sta cu gura deschisa iar saliva se prelinge in exces din ea. In cazurile de obstructie totala, cainele va avea pofta de mancare, va fi insetat, insa tot ceea ce inghite va elimina repede inapoi.
Daca obstructia este incompleta si este permisa trecerea unei mici cantitati de apa sau alimente pe langa osul (corpul strain ) retinut, atunci toti putem fi indusi in eroare. In timp insa, cainele va slabi, evident, se va misca mai putin, va fi mai putin vioi, poate va vomita mai des sau poate chiar va elimina sange si chiar ar putea sa aiba febra.
Cum este pus diagnosticul?
In primul rand ar trebui verificata cavitatea bucala. Multe fragmente osoase raman infipte in dinti sau imediat in spatele limbii. Radiografia de gat si torace impreuna cu endoscopia digestiva flexibila (esofagoscopia) sunt metodele cele mai simple de identificare a unui corp strain retinut la nivelul esofagului. Radiografia este importanta chiar inainte de endoscopie. Ea foloseste atat identificarii locului probabil de retinere cat si a unor evetuale perforatii ale esofagului cu eliminare de lichid in interiorul toracelui. Endoscopia digestiva flexibila la caine, in acest caz, este atat modalitate de diagnostic, de evaluare locala dar mai ales o posibilitate de indepartare a corpului strain fara operatie. In acest fel scad riscurile, scade timpul petrecut in anestezie si reduce traumatismul operator. In plus, imediat dupa indepartarea corpului strain (osului retinut) poate fi evaluata din nou zona afectata si evetual aplicat un tratament local, imediat. In acest fel pot fi evaluate si riscurile viitoare, legate in special de stricturile esofagiene sau, in perioada acuta, infectiile si inflamatiile locale.
In unele cazuri, endoscopia digestiva poate, din pacate, doar ajuta la stabilirea diagnosticului. Acest lucru se datoareaza imposibilitatii extragerii sau impingerii catre stomac, a respectivului corp strain, din diferite motive obiective.
Alegeti sa fiti atenti inca de la primele semne si, mai important, preveniti astfel de cazuri prin controlul alimentatiei. Rezistati tentatiei si a ochilor lor dragastosi si extrem de convingatori, de a le oferi oase drept recompensa, mai ales in preajma Sarbatorilor, atunci cand cu totii suntem mai putin atenti la dieta.
De Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara
