Daca te-ai intors acasa si ai gasit ziarele maruntite pana la nivelul de confetti sau, in mod suprinzator pentru un caine “educat”, ai gasit urina sau excremente in locuri pe care nu le banuiai, atunci este posibil sa ai un catel afectat psihic. Si Da, Da, Da, chiar si cainele are activitate psihica si poate suferi. Asa ca, un astfel de material de specialitate, te poate ajuta sa te initiezi in “psihoterapie canina“.
Imagineaza-ti urmatoarele lucruri, nici nu ai iesit bine din casa si in spatele usii inchise, cainele tau zgarie, latra, in putine cuvinte “face un taraboi de nedescris”. Eventual, nici nu te-ai indepartat de casa si il poti auzi cum urla precum lupul in padure sau, poate, dupa vreo ora-doua, te suna vecinii pentru ca acasa, cainele tau nu ii lasa sa doarma. Sau gandeste-te cum este atunci cand te intorci acasa, cum nici nu deschizi usa si “parca stie” ca ai ajuns. Loveste usa inca nedeschisa, sare pe tine, se tavaleste la picioarele tale sau ar vrea neaparat in bratele tale. Ai putea sa te intorci acasa si dupa o lipsa minima de 5-10 minute si se comporta ca si cum nu te-ar fi vazut o zi intreaga. In casa, te urmareste prin fiecare camera, unde stai tu, sta si el si poate, uneori, sta cu o labuta atinsa de corpul tau, ca si cum ar vrea sa stie ca esti mereu acolo. In unele cazuri, atunci cand te intorci acasa, gasesti “acel dezastru imens”: hartie maruntita, veioza sparta, praguri muscate, roase, excremente sau urina in cele mai ciudate locuri si poate chiar in apropierea usii ori in locurile in care stie ca iti place sa stai, mancarea nemancata iar apa rasturnata, toate astea in timp ce cainele saliveaza abundent, respira repede si eventual greu, este supraexcitat sau dimpotriva, este deprimat.
In cazuri cronice, avansate, suferinta psihica se “vede” pe corpul cainelui. Poate gasesti rani la nivelul labelor, in apropierea articulatiilor produse de linsul excesiv, rani ce uneori se maresc, alteori par a se vindeca doar pentru a constata ca au aparut la o alta labuta.
Toate acestea semnifica un singur lucru: suferinta psihica a cainelui. Plecarea de acasa a stapanului este perceputa drept parasire, o schimbare majora in viata unui caine ce a dezvoltat si a fost incurajat sa dezvolte o legatura emotionala adanca cu stapanul sau. Separarea, despartirea, chiar si temporara este de fapt o trauma si produce nimic mai putin decat panica. Da, cainele sufera un atac de panica. Bietul de el nu se razbuna daca ai gasit excremente sau urina in casa ci doar a intrat in panica iar sistemul nervos s-a dezechilibrat, pierzand controlul asupra sfinceterelor, asa cum se intampla si atunci cand este extrem de bucuros un puisor de catel sa te vada si urineaza in timp ce vine spre tine.
Daca zgarie usa sau musca incuietorile, clanta ori pragurile usilor, este necesar sa cunosti ca este un mod prin care cainele intelege sa evadeze pentru a ajunge la tine, sa iti ia urma si sa “reintregeasca familia”, ca urmare a unui puternic sentiment de despartire, de schimbare majora in viata “haitei lui”, prin care a disparut, chiar si temporar, companionul de o viata.
Efectul plecarii stapanului din locul in care se afla cainele sau este similar plasarii intr-un adapost sau intr-o pensiune, pentru o perioada variabila, mai mica sau mai mare. Schimbarea in sistemul social al cainelui este atat de brutala incat ea poate determina raspunsuri de cele mai diverse si dintre cele mai neasteptate. Toate actiunile sale vor avea un singur scop, indiferent daca inseamna incercari de evadare, distrugeri ale diferitelor obiecte, lipsa poftei de mancare, autoizolarea sau autotraumatizarea, urinari sau defecari necontrolate sau lipsa lor, in mod paradoxal. Scopul final va fi acela de a se reuni si regasi in preajma stapanului, acolo unde se simte confortabil protejat, acceptat.
Exista situatii in care, bietul caine este pedepsit pentru “distrugerile” si “lipsa de bun simt” dovedita in lipsa stapanului. Nu este decat o cale de a spori conflictul existent in psihicul cainelui, el incercand sa ajunga la stapan iar acesta il pedepseste. In mod paradoxal, unii caini accepta chiar si pedeapsa drept o apropiere de stapanul sau, in final obtinandu-se un raspuns nedorit si anume, cainele va invata ca facand tot felul de “prostii”, in final, chiar daca este dureros fizic, va avea parte de contact vizual si atingere din partea stapanului. Mai ales ca el nu intelege deloc pretuirea ta pentru diferite obiecte, curatenia in casa, cearceaful cel nou sau vopseaua masinii tale. El pune pret pe tine, stapanul lui, prietenul lui, “haita lui”.
Asa ca, data viitoare cand iti vei observa cainele de parca ar fi innebunit atunci cand faci pregatiri de plecare de acasa, intreaba-te, “oare ce o fi in capul lui”? Cainii pot ajunge chiar sa isi traumatizeze propriul corp, in incercarea de a regasi o zona psihica de confort, va alege sa isi linga labele, printr-un mecanism compulsiv. Este posibil sa observi ca ranile sunt prezente mai ales la incheieturi, fara ca tu sa vezi vreodata ca isi toaleteaza excesiv acele zone. Asta pentru ca, acest comportament este prezent in lipsa ta, in lipsa atentiei tale, in momente de solitudine sau de plictiseala. Indiferent de prezenta altui caine, comportamentul odata instalat, va fi aproape imposibil de indepartat. Tratamentele medicale locale, generale, operatiile in acele zone, bandajele, solutiile antilins sau coifurile de protectie nu vor reduce comportamentul de lins traumatic, mai ales ca acesta serveste drept “tic”, un comportament compulsiv, ce paradoxal ofera la nivelul sistemului nervos o “scapare” acceptabila si un inlocuitor “rezonabil” pentru departarea fata de tine. Este chiar crezut ca astfel de comportamente stereotipe duc in final la eliberare de endorfine la nivelul creierului, fapt ce contribuie la un sistem de recompensa, ce permanentizeaza comportamentul respectiv. Deseori, acest fenomen este grupat in jurul sindromului denumit “acral lick dermatitis” – dermatita acrala de lins, larg raspandit, deseori tratat, fara a adresa cauza principala, cea psihica.
Ca urmare a tuturor celor expuse in aceste randuri, se poate afirma ca si cainele sufera de “anxietate de despartire”. Asadar si cainele poate suferi la nivel psihic si are si el nevoie de ajutor specializat, dar mai ales de atentie si de companie. Sigur ca nu te intelege ca tu ai un loc de munca stresant, ca ai in casa obiecte scumpe, ca oricine intra in casa ta se va mira de urmele de gheare si dinti de pe mobilier sau pereti, ca mancarea trebuie sa stea in bol si nu imprastiata prin casa iar apa face rau parchetului, mai ales cand bolul este pozitionat cu susul in jos. Dar ce poti face, este caine iar lumea lui esti tu si nu lucrurile tale. Actioneaza in consecinta. Evita sa il pedepsesti. Ca in cazul oricarei afectiuni psihice, nu poti elimina un tip de comportament fara sa oferi o motivatie si sa il inlocuiesti cu un alt comportament. Nu lua inca un caine, pentru ca atunci vor fi doi care vor face distrugeri, pentru ca tot catre liderul “haitei”, adica tu, isi vor indrepta atentia si sentimentele de supunere, protectie si acceptare. Nu il izola intr-o cusca pentru ca doar vei face ca aceasta criza de anxietate sa fie acutizata si dublata si de un sentiment de tip “inchisoare”. Evita sa il antrenezi pentru obedienta pentru a scapa de un asemenea comportament pentru ca obedienta se manifesta atunci cand esti tu de fata, cel ce da comenzile, nu cand esti plecat. Degeaba lasi televizorul sau radioul deschise, nu il intereseaza, este doar zgomot de fond si ar putea sa mareasca stresul.
Ce poti face sa limitezi efectul unei plecari de acasa asupra cainelui tau?
Incearca sa il ignori atunci cand te intorci acasa. Nu il ignora permanent, doar cateva minute. Fa-ti tabieturile tale, linisteste-te, evita contactul cu el si abia in cateva minute “baga-l in seama”. Incurajand comportamentul lui fanatic la vederea ta, doar vei creste de la o reintalnire la alta, extazul revederii si “durerea” de la despartire. In putine cuvinte, evita sa stimulezi agitatia lui din momentul revenirii acasa. Stiu ca il iubesti si ca iti face placere sa vezi cum isi manifesta dragostea, ca doar asta este unul dintre motivele pentru care te-ai atasat de el. Facand contrar, doar il vei face din ce in ce mai dependent, precum un drog, de atingerea si atentia ta, in final, lipsa acestora ducand la traume psihice. Lasa acasa cateva haine deja purtate (si poate unele rezistente la spalari la temperaturi inalte) ce sa serveasca drept “rezerva de miros” pentru el. Mirosul tau este unul ce produce confort si ii aminteste de protectia ta. Lasa cateva jucarii galagioase rezistente la coltii cainelui tau. In felul asta isi poate varsa frustrarea pe ele si il mai tin ocupat ceva vreme. La sfatul medicului veterinar specialist, poti folosi cateva medicamente anxiolitice, pentru anumite perioade si doar cat sa il mai linisteasca, nu sa sa fie tranchilizat. Incearca o hrana ce contine produsi nutritivi ce sa ajute la calmarea cainelui sau zgarzi si alte produse impregnate cu feromoni linistitori.
Cel mai important lucru insa, este sa il intelegi. Este caine, sufera, nu se razbuna, nu iti uraste casa si proprietatea ci doar iti arata cat este de traumatizat si cat de mult ar vrea sa ajunga din nou langa tine. Iubeste-l, este si el “om”!
de Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara
