Orice proprietar responsabil de câine ştie că gura acestor animăluţe miroase de multe ori neplăcut. Dar puţini ştiu că acest lucru poate fi semnul unor afecţiuni ce pot fi depistate din timp si mai ales prevenite. Medicul veterinar specialist vă poate spune care sunt acestea şi ce trebuie făcut pentru a scapa bietul caine de suferinta si pentru a-i scapa pe cei din jur de “arome” nedorite.
Mirosul neplăcut al respiraţiei câinelui este o problemă pentru proprietar şi de multe ori semnul unor probleme medicale ale câinelui. Faptul că un câine are mai mereu gura întredeschisă face ca acest miros să fie foarte uşor de depistat si de impartasit cu cei din jur. Un proprietar responsabil va privi acest lucru ca pe un semn ca a venit momentul, cam tarziu de altfel, pentru un consult medical de specialitate.
Problema poate fi generală sau locală
Cauzele pentru o astfel de problemă pot fi diverse, de la probleme generale la probleme locale.
În categoria problemelor locale se numără:
inflamaţiile gingiei (gingivitele), placa dentară, tartrul, cariile, abcesele dentare, tumorile cavităţii bucale, periodontitele sau corpii străini reţinuţi la nivelul cavităţii bucale.
In general, punctul de plecare catre toate aceste neplaceri este placa bacteriana. Ea se formeaza ca umare a inmultirii bacteriilor, din cavitatea bucala a bietului catel, pe seama alimentelor sau resturilor de alimente ramase printre dinti, asta in cazul in care catelul nu este spalat pe dinti, intocmai cum se intampla la oameni. Reactiile biochimice de la nivelul placii bacteriene favorizeaza depunerea mineralelor, aparand astfel tartrul. Tartrul poate fi sub forma unor depuneri galbene-maronii ce pot varia in dimensiuni, de la marimi abia perceptibile pana la adevarate “platose” ce imbraca tot dintele, “ascunzandu-l” sub acest depozit monstruos. Este inutil de adaugat ca odata cu placa bacteriana si tartrul apare si inflamatia si durerea la nivelul gingiilor (gingivita). Partea mai putin stiuta este ca, odata cu tartrul si gingivita, dupa un timp, gingia incepe sa se retraga de pe dinti, descoperind astfel partile sensibile ale dintilor, favorizand cariile dentare, abcesele si chisturile radiculare, miscarea din alveola a dintilor si pana la urma, pierderea lor. Insa pana ca dintii sa fie pierduti, cainele sufera cumplit, durerea fiind severa (stim cu totii, nu?), va manca mai putin sau deloc, va alege alimentele moi, va slabi, se va umfla pe unde va dezvolta vreun abces, ar putea sa sufere si o afectare a sinusurilor sau ochilor, va fi irascibil iar infectiile localizate la nivelul danturii si gingiei ar putea sa se deplaseze si in alte locuri din corp, provocand inflamatii serioase la nivelul articulatiilor, inimii sau rinichilor!
Totul se intampla cu pasi marunti, fara a putea fi observata o schimbare brusca, insa odata declansat acest circuit vicios, atentia “parintelui” si ajutorul medicului veterinar specialist sunt esentiale pentru a intrerupe calea catre boli grave. Deci si cainele, asa cum stim in cazul oamenilor, are nevoie de controlul periodic si ajutorul dentistului veterinar.
Daca inflamatia bucala persista pot fi favorizate si anumite tipuri de cancer bucal, greu de tratat si ce reprezinta o sursa importanta de suferinta pentru caine.
În aceste cazuri se face, în primul rând, tratarea diferenţiată a fiecărei afecţiuni în parte, dintre cele mai grave regăsindu-se tumorile bucale şi inflamaţiile cronicizate ale cavităţii bucale. Periodontopatiile vor avea o evoluţie treptată pe termen lung, nepunând în pericol viaţa animalului.
În ceea ce priveşte tartrul este o singură soluţie – detartrajul profesional periodic (6-12 luni), urmat de dietă sau adăugarea la dietă a unor produse ce previn reapariţia sau apariţia acestei neplăceri. Abcesele dentare sunt tratate atat medicamentos cat si chirurgical, putand fi necesara extractia dintelui problema. De obicei, dintii expusi la nivelul radacinii si care, eventual, se si misca sunt candidati seriosi pentru extractie, ce ar fi putut fi prevenita prin controale si manopere de specialitate periodice.
Si NU, betisoarele antitartru NU functioneaza atunci cand dintii sunt acoperiti de tartru, sunt durerosi sau gingiile sunt inflamate! Ar insemna ca si noi oamenii am putea apela la aceeasi metoda, in loc sa facem un drum pana la dentist de care ne este frica. Acestea sunt metode de prevenire, intr-o oarecare masura, prin oferirea lor dupa o masa, pentru a reduce cantitatea de resturi alimentare retinute la nivel bucal si prin stimularea salivatiei. Este mai util, pentru caine si pentru “parintii” responsabili, sa ridice din cand in cand buzele cainelui pentru a observa simplu, fara efort, daca exista sau nu depuneri pe dinti, restul examinarii profesioniste si a interventiei urmand a fi realizate de catre specialist. Mare atentie, aceste afectiuni apar la cainii adulti si pe masura ce imbatranesc, situatia devine din ce in ce mai complicata.
de Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara
