A exista si probabil inca mai exista mitul conform caruia cainii si pisicile nu au probleme cu dintii. Din pacate, este fals. Majoritatea afectiunilor stomatologice intalnite la om isi gasesc o reprezentare si in cazul carnivorelor, caine si pisica in special. Chiar daca in jurul varstei de 6 luni, majoritatea cainilor si pisicilor, au deja dintii definitivi prezenti, in decursul vietii acestia sufera o serie de provocari. Aceste provocari sunt date de o multime de factori precum alimentatia, mostenirea genetica, caracterele salivei, mediul de viata si calitatea vietii, gradul de ingrijire si interventiile la timp.
Indiferent de alimentatie si mai ales indiferent de utilizarea anumitor produse de “rontait” care sa diminueze prezenta tartrului, acesta in final se va forma pe suprafata dintilor. Procesul este continuu si depinde de populatiile bacteriene ce colonizeaza suprafata dintilor. Acestea se dezvolta pe seama resturilor alimentare, atat vizibile cat si invizibile. In acest fel se formeaza placa bacteriana. Aceasta, in urma proceselor metabolice, determina precipitarea diferitelor minerale pe suprafata dintelui. Strat dupa strat, se formeaza pana la urma tartrul. In decursul procesului de formare a si crestere a depozitelor de tartru, gingia sufera un proces inflamator si de decolare si departare de zona initiala de pe dinte. In acest fel este expus coletul dentar si apoi radacina dintelui. Odata expuse, acestea sunt supuse factorilor externi si agresiunii bacteriene. Se poate ajunge la abcese, inflamatii supurative, chistizari apicale, mobilizari ale dintilor in alveola, carii dentare, fracturi dentare, pulpite si pierderea dintilor. Astfel de inflamatii pot fi si punctul de plecare al unor procese tumorale in cavitatea bucala. Sa nu mai vorbim de efectul asupra calitatii vietii animalului. Cine nu a avut, macar o data in viata, o durere de dinti?
Prin aceste modificari, apar durerea, schimbari de stare de spirit, schimbarea comportamentului alimentar, mirosul urat al respiratiei, inflamatii ale limfonodulilor din apropierea capului, sangerari gingivale. In cazuri mai grave se pot observa abcese maxilare cu sau fara fistulizare, afectarea sinusurilor, metastazarea infectiilor la nivel cardiac sau renal. Per total, starea de sanatatea a intregului animal poate fi serios afectata. Ca sa nu mai vorbim de o eventuala muscatura produsa de un caine cu o astfel de cavitate bucala.
Masura cea mai eficienta este consultatia la medicul veterinar specialist. Aceasta poate recomanda realizarea unei interventii sub anestezie generala. Poate fi realizata operatiunea de detartrare, de evaluare a sanatatii dintilor si gingiei. Se pot prescrie, in acest fel, medicamente ce sa limiteze efectele grave si sa reduca amplitudinea afectiunilor. Pot fi efectuate extractii sau tratamente dentare, care sa reduca infectia si inflamatia, reducerea efectului agresiv asupra gingiei cu posibilitatea revenirii in pozitie initiala, drenarea abceselor sau eliminarea chisturilor. Un astfel de tratament trebuie urmat de controale periodice si reinterventii. Exista situatii nedorite in care bietele animale raman fara asistenta de specialitate pe parcursul unei mari perioade de viata. In astfel de cazuri situatiile intalnite sunt grave si se remediaza greu sau doar partial. Cu toate ca este o arie prea putin investigata si careia i se acorda o importanta scazuta, repercusiunile asupra sanatatii cainelui si pisicii sunt majore.
de Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara
