Din pacate fluxurile de stiri zilnice consemneaza din ce in ce mai des cazuri de agresiuni ale cainilor fata de oameni sau alte animale ( http://ziarero.antena3.ro/article/view/id/42789 ). Stirea de astazi este ingrijoratoare din mai multe puncte de vedere si poate naste numeroase polemici. Prioritara este insa o mai buna intelegere a elementelor ce compun tabloul general.
Rottweilerul, ca si alte rase de “forta”, precum Amstaff, Pitbul, Cane Corso, Doberman si altele, sunt cunoscute pentru “inclinatia” lor catre serviciul de “paza”. Acestia sunt caini care cu un antrenament adecvat si un control bun pot obtine rezultate uimitoare. Dar se poate vedea cu ochiul liber ca sunt caini voluminosi, cu o putere semnificativa si rezistenta la efort foarte buna.
Indiferent de motivele pentru care cineva se inconjoara de astfel de caini este de stiut ca, in principiu, aceste rase recunosc un singur stapan, restul fiind oarecum tolerati. Partea ce trebuie cunoscuta de toti proprietarii responsabili este ca acesti caini, asa cum fac majoritatea de altfel, vor incerca sa urce in “ierahia” grupului din care fac parte, indiferent ca sunt oameni de la un punct de lucru, o familie, o canisa sau poate cainii de pe strada. Acest lucru vine natural si daca il intelegem vom sti ca a creste sau ingriji un caine, implica si munca de zi cu zi de a-l educa si integra in “grupul” nostru.
Din acest motiv astfel de caini sunt pentru oameni hotarati, vigurosi, constienti de puterea cainelui si atenti la comportamentul exemplarului detinut. Asa cum un copil merge la scoala, iar unii oameni nu se opresc din mers la scoala niciodata, tot asa si comportamentul cainelui trebui “scolit” si indrumat catre o mai buna socializare si acceptare a rolului pe care il are langa om. Stiu ca acest lucru necesita timp si efort din partea stapanului responsabil insa nu asa se pot evita stfel de tragedii?
Cu siguranta exista un “motiv”. Fie ca era cunsocut, fie ca exista doar in perceptia cainelui, asa cum raspunderea pentru infractiunile copiilor revine parintelui sau tutorelui, in aceeasi masura si in aceste cazuri, proprietarul are obligatia morala sa previna sau sa limiteze comportamentul agresiv.
Portul si folosirea lesei in spatiile publice reprezinta un element de civilizatie si educatie. Pot fi astfel prevenite accidente grave in care cainele este lovit de o masina, pierdut, agresat de alti caini sau in care agreseaza la randul lui, oameni si alte animale.
Ceea ce este adevarat si trebuie retinut este ca acea sintagma “nu a muscat niciodata pe nimeni” nu inseamna o garantie si nici vreo consolare.
In afara raspunderii morale exista si o raspundere legala. Aceasta din urma este legata de obligatia de a vaccina antirabic si de a pastra evidenta vaccinarii, sub indrumarea unui medic veterinar specialist, pe toata perioada vietii. Intr-o tara in care rabia (turbarea) reprezinta o problema de sanatate publica actuala, aceasta vaccinare nu este un moft sau o exagerare ci o masura a respectului pentru viata.
