fii prieten cu Dr.VET
  • Problemele urinare la pisica. Pietricele, infectii si durere pentru pisica ta!

    Posted on September 25, 2012 by in Boli la animale

    Oare cati dintre voi nu aveti o pisica si nu ati trait alaturi de ea durerea unor episoade de urinare dificla sau cum i se spune gresit popular “blocaj renal”. Acest material este pentru cei ingrijorati, cei ce vor sa stie mai multe despre pisica lor si despre cea mai comuna suferinta a pisicilor. Alege sa citesti si vei descoperi mai multe decat stiai.

    Termenul de Sindrom Urologic Felin este utilizat, de catre doctorul veterinar specialist, pentru a defini afectiuni ale apartului urinar al pisicilor domestice, caracterizate cel mai des prin eliminare de sange prin urina (hematurie), urinare dificila(disurie) si/sau obstructie uretrala partiala sau totala.

    In cadrul acestui sindrom exista doua categorii de afectiuni, in functie de prezenta sau absenta precipitatului de natura minerala la nivelul aparatului urinar (urolitiaza).

    Urolitiaza felina este intalnita cu frecventa aproximativ egala atat la femele cat si la masculi si este o cauza majora de prezentare a animalului pentru consultatie si tratament la medicul veterinar specialist.

    Cristalele de oxalat de calciu, struviti (fosfati amoniaco-magnezieni) si urati la care se adauga cele de acid uric, fosfat de calciu si cistina sunt elementele minerale sau organice care prin prezenta lor irita epiteliul aparatului urinar si/sau blocheaza partial sau total calea de eliminare a urinei, ducand in final la apartia semnelor de boala precum: hematurie, urinare dificila, dureroasa/lipsa urinarii, durere abdominala, toaletarea insistenta a organelor genitale, depresie, slabiciune, voma, deshidratare, hipotermie, bradicardie, acidoza si dereglari electrolitice.

    Este ca si cum saraca psicia incearca sa urineze dar o doare foarte, foarte tare, are o senzatie permanenta de a urina, se va forta si eventual nu va putea face nimic. De aici si chinul si durerea severa. Cristalele formate, in calea lor spre exterior, lovesc permanent testul subtire al uretrei si produc inflamatii multiple, hemoragii si chiar blocarea caii de eliminare a urinei, precum un baraj artificial. Va imaginati ca, urina producandu-se continuu, se va acumula si va determina intensificarea dorintei de a o elimina.

    Aceste cristale se formeaza cu conditia ca in urina sa se gasesca o cantitate suficienta de elemente constitutive ale acestora, un pH favorabil cristalizarii dar si timp suficient.

    Factorii dietetici, despre care este intrebat aproape mereu doctorul veterinar profesionist, joaca un rol important in aparitia acestui sindrom, continutul ridicat al hranei in magneziu, calciu, fosfor si clor reprezentand un element cheie.

    Dintre toate tipurile de cristale cele de struvit detin o proportie covarsitoare. In formarea lor, pe langa concentratia de magneziu in urina, un rol foarte important il detine pH-ul urinar.

    Struvitii sunt aproximativ de 100 de ori mai solubili la un pH urinar de 6.4 decat la pH 7.7. Astfel, chiar daca in urina se afla o cantitate mare de magneziu dar urina are un pH acid, cristaluria si cistita NU se produc.

    Majoritatea cristalelor de struvit se produc in urina sterila, totusi atunci cand exista o complicatie bacteriana cel mai adesea aceasta este reprezentata de Staphylococcus spp.

    Lungimea si diametrul variabil al uretrei la mascul fac ca acesta sa fie mai afectat de obstructie uretrala, majoritatea obstructiilor producandu-se la nivelul uretrei peniene.   Acest lucru se produce mai ales datorita faptului ca forma penisului de motan se incadreaza intrun trapez cu baza mare catre corp si cea mica catre exterior. Excat aceasta ultima portiune fiind un deosebit de bun baraj natural pentru acumularile de sediment urinar, rezultand un blocaj uretral grav.

    Diagnosticul in Sindromul Urologic Felin se realizeaza de catre doctorul veterinar specialist pe baza semnelor clinice si cu ajutorul metodelor complementare precum:

    • Ecografia-examinarea ultrasonografica a aparatului urinar
    • Radiografia-utila in cazul prezentei urolitilor de mari dimensiuni
    • Analiza pH-ului urinar, a sedimentului urinar cat si urocultura (stabilirea prezentei/absentei unei infectii)
    • Biochimie sanguina si hemoleucograma pentru evaluarea afectarii organice
    • Cistoscopia si cistografia

    Diagnosticul diferential se face fata de cistite bacteriene, virale, micoplasmice, ureaplasmice, neoplazii, traumatisme, diverticuli vezicouracali, stricturi cicatriceale, neuropatii, etc.

    Tratamentul este complex si vizeaza in primul rand permeabilizarea uretrei prin sondaj uretero-vezical, in cazul obstructiei, si eliminarea continutului vezical, adminstrarea de fluide intravenos in cazurile grave, eliminarea eventualei infectii, combaterea hemoragiei daca aceasta exista, diminuarea spasmului de la nivelul sfincterului vezical, folosirea unor agenti de disolutie a urolitilor.

    In cazul prezentei unor obstructii totale ce nu pot fi remediate prin sondaj sau in cazul recidivelor se poate realiza uretrostoma, o interventie chirurgicala corectoare, iar daca formatiunile minerale sunt de mari dimensiuni, acestea pot fi indepartate prin cistotomie (deschiderea chirurgicala a vezici urinare si extragerea pietrelor) de catre medicul veterinar specialist.

    In functie de tipul de cristale prezente in urina, doctorul veterinar specialist va recomanda ca dieta sa fie modificata astfel incat aceasta sa contina cat mai putin din elemetele constitutive ale urolitilor, sa creasca sau sa scada pH urinar , in functie de situatie, pentru a combate precipitarea si sa creasca volumul urinar.

    Insa cel mai important sfat este acela de a impartasi temerile tale medicului veterinar specialist ce te va indruma, informa si te va linisti cu o vorba buna. Totul este sa alegi sa faci consultatia de specialitate din timp, deoarece preventia este cea mai importanta iar pisica ta va fi mai sanatoasa si fericita.