A fi socat, a soca, stare de soc, socant si multe alte cuvinte din familia SOCULUI. De nenumarate ori, cei mai putin initiati in terminologia medicala, considera socul a fi o stare psihica. A fi socat reprezentant mai degraba o stare de imobilitate, de sperietura severa, confuzie sau poate o stare de lesin. Iar aceasta interpretare partiala a starii de soc poate fi aplicata de proprietarii de animale companionului lor necuvantator in diferite situatii. Socul pare a fi la fel de des folosit, ca si formula, in conjunctura eronata, ca si o alta expresie referitoare la animale, si nu numai: A AVEA O CRIZA, A FI IN CRIZA. Ca atare, cred ca ar fi util, daca in cele ce urmeaza am putea descoperi impreuna, cateva dintre subtilitatile starii de soc, ce din pacate, ar putea fi regasita in urma unei consultatii la medicul veterinar specialist. Pot fi regasite mai jos, elemente ce conduc catre o stare de soc si, ca un joc de cuvinte, ai fi socat sa afli ca, in majoritatea situatiilor intalnite in jurul casei, sau in cazul unor afectiuni des intalnite, cainele sau pisica ta pot suferi o stare de soc. Mai mult, este util sa mentionez ca stare de soc nu se produce doar ca urmare a unor traumatisme, accidente auto, caderi de la inaltime, lupte sau sangerari abundente, acestea fiind doar cauze extrem de evidente si usor de surprins.
Vrand nevrand, cainele si pisica de langa noi, pot ajunge intr-o stare de soc si ca urmare a unor banale episoade de voma sau diaree ori evolutia unor afectiuni nedepistate, pana la nivelul la care organismul nu mai poate face fata. Asa ca, iata cateva clarificari vis-a-vis de starea de soc la animale.
Socul-Starea de SOC
Socul este definit drept o stare de colaps circulator, astfel incat circulatia sanguina este impiedicata sa transporte suficient oxigen la organe si tesuturi. Consecinta socului netratat este una severa, dupa cum o diminuare a cantitatii de oxigen ajunsa la tesuturi va avea un efect major asupra tuturor organelor, mai ales creier, cord si rinichi. Daca starea de soc este prelungita poate conduce la insuficienta organica si deces.
Lipsa oxigenarii tisulare poate conduce la un numar de probleme circulatorii secundare. Distinctia intre diferitele stari de soc este esentiala pentru ca si tratamentul poate sa fie diferit. Tipul de soc poate fi depistat printr-o examinare atenta a sistemului circulator si mai ales al parametrilor de perfuzie: frecventa cardiaca, puls, culoarea membranelor mucoase, timp de reumplere capilara.
Tipuri de soc
|
Tipuri de soc
|
||
|
tip |
descriere |
cauze comune |
|
hipovolemic |
scaderea volumului circulator | hemoragie
voma si diaree severe pierderi in cavitati |
|
distributiv |
distributie anormala a fluidelor din organism secundar destinderii vaselor de sange | sepsis
sindrom inflamator general reactie alergica severa |
|
cardiogenic |
incapacitatea cordului de a actiona eficient | cardiomiopatie dilatativa
aritmie severa |
|
obstructiv |
obstructie fizica a fluxului de sange in sistemul vascular | tromboembolism pulmonar
efuziuni pericardice |
Tipuri de soc
Socul hipovolemic
Socul hipovolemic este cea mai comuna forma de soc vazuta la caini si pisici. Apare secundar pierderii unei parti semnificative de lichid circulator, ce poate sa rezulte in urma hemoragiilor sau pierderilor rapide prin alte spatii, precum cel gastrointestinal, cel urinar sau in spatiul trei (peritoneal).
Semne fizice in socul hipovolemic
- Tahicardie (frecventa cardiaca crescuta)
- Timp de reumplere capilara crescut
- Membrane mucoase palide
- Puls slab
- Presiune sanguina redusa.
Fluidoterapia in socul hipovolemic
Pe masura ce se dezvolta socul hipovolemic, ca urmare a reducerii volumlui circulant, tratamentul se invarte in jurul refacerii necesarului de fluid. Fluidul folosit este in functie de tipul pierderii (hemoragie, voma, diaree). Cel mai des folosit lichid de inlocuire este cel cristaloid, dar uneori este util de folosit coloidul sau sangele integral.
Atunci cand se trateaza socul, fluidul este administrat intravenos (sau intraosos). Initial fluidul este adminsitrat la o rata mare pentru o perioada scurta de timp. Doza (bolusul) de fluid variaza, in cazul socului major fiind de 60-90 ml/kg la caine si 40-60 ml/kg la pisica. Pentru ca pisicile sunt predispuse la supraincarcare este necesara administrarea prin cresteri de 10-20 ml/kg. In functie de severitatea socului, aceste doze pot fi administrate in decurs de 30 de minute. Principiile tratarii socului cu doze mari in timp scurt se aplica si in cazul mamiferelor mici sau celor exotice.
Am insistat asupra acestui tip de soc, hipovolemic, deorece este cel care se intalneste cu cea mai mare frecventa in cazul animalelor de companie. Ca atare, este usor sa observati ca starea de soc este una ce afecteaza in profunzime organismul unui animal, producand modificari severe in interiorul organelor vitale si a tesuturilor, ca urmare a incapacitatii transportului unei cantitati adecvate de sange si nutrienti, catre acestea – deficit de perfuzie. De aici rezulta si importanta incredibila a fluidoterapiei in starile de soc (a perfuziilor intravenoase, dupa cum s-a impamantenit expresia in randul iubitorilor de animale).
Aceste perfuzii intravenoase (denumite corect infuzii intravenoase, intraosoase, intraperitoneale) sunt o problema de viata si de moarte, necesita realizare rapida, corecta si pe un termen (timp) corespunzator. Daca initial, tratamentul socului hipovolemic poate fi realizat, si trebuie, in decurs de maxim 60 de minute, practic tratamentul intensiv trebuie continuat sub internare. Realizarea doar a celor cateva minute de perfuzie intensiva (fluidoterapie de soc), fara continuarea monitorizarii si a tratamentului intensiv, face ca sansele de supravietuire sa scada, crescand in schimb posibilitatea intrarii in stare de soc din nou. Chiar daca este, in viziunea iubitorului de caini si pisici, poate “chinuitor”, cu o durata prea lunga pentru “ca mai avem si altceva de facut astazi” sau ca nu poate fi internat pentru ca “nu a stat niciodata singur”, starea de soc este una volatila, in care echilibrul poate fi usor pierdut si locul socului poate fi luat de o tragedie. De aici si importanta unui tratament rapid, continuu si agresiv, care nu garanteaza nimic, ci doar ofera posibilitatea unor mai multor sanse de a lupta in continuare. Ca atare, chiar daca au fost doar cateva episoade de voma sau diaree, NU MAI ASTEPTA!, pentru ca situatia poate degenera usor.
de Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara
