Pierderea părului poartă numele ştiinţific de alopecie. Această afecţiune poate apare la un număr foarte mare de animale şi este una dintre cauzele cele mai frecvente de prezentare la medicul veterinar profesionist pentru diagnostic şi tratament in cazul cainelui sau pisicii. Alege sa citesti in continuare iar acest material vă spune mai multe despre acest fenomen.
Alopecia poate fi un semn al mai multor afecţiuni atât cutanate cât şi generale dar poate fi si foarte asemanator cu ceea ce patesc saracii barbati atunci cand de prea multe ori se ascund in spatele falsei dorinte de a arata precum samuraii din secolele trecute. Iată care pot fi cauzele dupa spusele doctorului veterinar profesionist: acantoza nigricans, dermatita neurogenă, dermatoze testosterono sau progesterono-dependente, dermatite alergice sau iritative, alopecia areată-autoimună, piodermite, displazie foliculară, plăgi cicatrizate, dermatită medicamentoasă sau postchemoterapie, tulburări hormonale suprarenale, hipofizare, tiroidiene, râia demodectică, râia sarcoptică, cheiletieloza sau diabetul zaharat. De asemenea, poate fi cauzată de necroză dermică metabolică, alergie la saliva de purici, foliculită, alergiile alimentare, granuloamele, histiocitoza, tumori testiculare, dermatofitoze, leishmanioză, pediculoză, malasezioză, dermatită solară, seboree, avitaminoza A şi hipozincoză. Dar, alopecia poate fi şi ereditară, ciclică sau se poate manifesta chiar şi în urma tunderii. Sunt sigur ca pana aici orice medic veterinar specialist este constient ca pana si un propietar responsabil al unui caine sau al unei pisici ar obosi la o asemenea enumerare gigantica de cauze posibile.
Tratamentul este de lungă durată ca pentru orice afectiune a pielii
Imediat ce observaţi că animalului dv. îi cade părul mergeţi la medicul veterinar specialist. Sunt necesare o serie de teste pentru a ajunge la o cocluzie deoarece, după cum aţi observat, lista cauzelor este foarte lungă aşa că aveţi răbdare si incredere in doctorul veterinar curant. Diagnosticul este, de obicei, mai greu de stabilit, perioada de tratament este lungă. De multe ori proprietarul devine nerăbdător şi schimbă medicul curant. Este oarecum greşit însă deoarece fiecare tratament luat de la început prelungeşte sau compromite vindecarea.
Dacă aveţi astfel de probleme, voi sau bietul animalut de langa voi, alegeti sa consultati specialistul, cel veterinar sau cel dermatolog, dupa caz, caci nimic nu este mai rau decat o suferinta la carei rost sau cauza nu o cunosti, cu atat mai mult cu cat ajutorul dorit vine, atunci cand ai incredere, de la profesionistii din medicina.