In apropierea Sarbatorilor de Paste, cei ce respecta traditia cauta cea mai buna oferta de carne de miel. Totul ar fi simplu daca obtinerea carnii ar fi facuta dupa regulile bine stabilite, controlata sanitar-veterinar, in locuri special destinate. In schimb, uneori, in anumite conditii, asa cum nu iese fum fara foc, unii negustori mai putin cinstiti, ar putea sa recurga la una dintre cele mai oribile si evocate fraude din comertul cu alimente: “mielul care latra”.
Cu toate ca exista foarte putine cazuri dovedite si este mai degraba legenda, ai putea sa descoperi, doar daca citesti, diferentele majore observabile cu ochiul liber, fara ajutorul unui laborator specializat.
In comertul cu alimente din zilele noastre functioneaza notiunea de trasabilitate. Adica toate alimentele sunt insotite de acte si stampile ce pot contura retroactiv tot traseul, de la producator la comerciant. Ce te faci insa atunci cand cumperi fara sa te intereseze asa ceva?
Exista cateva diferente majore intre carcasele de oaie (miel) si caine.
Carcasa de miel intreaga, nu prezinta multe mistere. Mielul prezinta copite (spre deosebire de degete cu gherute). Ochii sunt specifici, cu o pupila eliptica, spre deosebire de cei ai unui caine, asemanatori cu ai omului. Dintii sunt specifici ierbivorelor iar incisivii (dintii frontali) sunt prezenti doar la nivelul maxilarului inferior.
In acest fel ar fi simplu. Insa cei ce se ocupa cu astfel de fraude oribile stiu si de obicei elimina din carcasa elementele foarte evidente, cum ar fi capul, extremitatile, organele interne in intregime.
Pe portiuni de carcasa sau pe carnea portionata diferentele sunt mici si pot duce in eroare pe cei mai multi dintre oameni. Culoarea carnii de miel este mai palida decat cea de caine, care este de un rosu aprins. Consistenta este mai mica, este mai frageda carnea de miel. Unul dintre cele mai importante aspecte ar fi grasimea corporala. Cea de oaie este alba, de consistenta crescuta si cu o aroma specifica. Cea a cainelui este moale si galbena. Problema este ca mielul nu prea depune atat de multa grasime incat sa fie foarte vizibila.
In cazul carnii tocate sau a portiunilor musculare mici deosebirea este aproape imposibila, fara ajutorul unui laborator specializat.
de Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara