Abecedarul veterinar

“Mic dictionar” de semne de boala la animalute (Pentru proprietari)

Atunci cand in caminul nostru isi face loc un mic ghem de par, mereu agitat si galagios, dornic de joaca si alte trasnai suntem deosebit de bucurosi in ciuda micilor probleme aparute. Dar oare sa fim bucurosi atunci cand catelul este prea linistit sau prea retras ? Este un catel educat, timid sau…bolnav ?

Cainele tanar, prezinta cateva caracteristici comportamentale, usor de observat si retinut, este un organism in plina dezvoltare, intr-o perioada de acumulari atat cognitive cat si fizice. Cainele tanar va dori mai mereu sa manace cate ceva, isi va face nevoile nedescriminatoriu in prima perioada a vietii, peste tot prin casa, va rontai, va musca, va manisfesta o curiozitate iesita din comun, va interactiona cu toata lumea. Aceasta frenezie a cunoasterii il ajuta sa-si ascuta simturile, sa-si cunoasca locul ierahic, sa-si insuseasca si desavarseasca caracterele comportamentale specifice. In principiu, un caine sanatos, se va alimenta, va bea, se va juca, va defeca de o consistenta medie spre tare, va fi atent si va raspunde usor la chemare. Dar ce facem atunci cand catelul nostru nu mai mananca ?  lipsa apetitului, cumulat cu o atitudine retrasa pot fi semnele unei stari de rau, care poate fi premergatoare unei afectiuni de natura infectioasa sau care evolueaza cu durere. Durerea il va face irascibil, poate chiar sa muste sau sa zgarie, se va retrage in locuri ascunse sau putin accesibile, poate va geme sau scanci fara sa fie in vreun fel vizibil traumatizat. Daca va dori sa bea multa apa sau prefera sa stea in apropierea unor locuri reci, se poate sa aiba episoade de febra sau exista o durere abdominala acuta. Un catel care vomita este un catel suspect de indigestie, parvoviroza, coronaviroza sau alte afectiuni de natura gastrointestinala. Scaunele moi, lichide cu sauf ara sange pot sa tradeze atat afectiuni virale, bacteriene cat si parazitare ale tubului digestiv sau afectiuni complexe de tipul maladiei Carre. Un catel care prezinta un apetit suspect pentru altceva decat alimente, precum varul de pe pereti, urina sau fecale poate sugera prezenta unui dezechilibru nutritional. Urinarile dese sau incercarile de urinare fara a exprima urina pot fi semnul unei infectii urinare. Frecarea anusului de covor sau de pardoseala poate fi semnul unui parazitism intestinal. Tusea sau stranutul, secretiile purulente la nivel nazal sau ocular, salivatia excesiva sau tremuraturile pot fi cauzate de numeroase afectiuni severe respiartorii sau/si care afecteaza organismul in intregul sau. Scuturatul excesiv din urechi poate trada o otita infectioasa, parazitara sau chiar alergica. Scapinatul excesiv, caderea parului sau prezenta unor leziuni ale pielii pot fi cauzate atat de alergii, diferite afectiuni parazitare, precum raia sau afectiuni micotice.

Nu asteptati ca aceste semne sa se repete sau sa se agraveze, mergeti la medicul veterinar pentru a fi consultat si tratat corespunzator.

Ce se intampla insa cu pisica naostra cand este bolnava ? ei bine lipsa apetitului, slabirea, atitudinea retrasa sau irascibilitatea crescuta pot fi si ele semne ale unor afectiuni severe. Urinarea cu sange sau imposibilitatea urinarii, incercarea de a urina in alte locuri decat cele obisnuite mai ales la motan pot fi semnele unei obstructii uretrale ce poate fi letala ca urmare a intoxicatiei uremice. Slabirea exagerata, urinarea exagerata sau lipsa ei, inapetenta si voma, pot fi semnele unei insuficiente renale cronice. Caderea parului pe zone extinse cu sauf ara prurit pot fi atat semnele unei afectiuni strcit dermatologice dar si interne cum ar fi unele dereglari hormonale. Agresivitatea exacerbata, frica exagerata pot fi cauzate de dereglari comportamentale cauzate diferiti factori de stres. De asememea, tusea sau stranutul, avortul, caldurile repetate, schimbarea culorii ochilor, apetitul crescut dar fara a se ingrasa pot fi alte semne ce trebuiesc urmarite ele putand trada o afectiune grava a pisicii.

In ce priveste micile inaripate, trebuie spus ca variatiile de apetit, diareea, regurgitarea sau voma pot fi semnele unor afectiuni digestive parazitare, bacteriene sau virale. Penele zburlite, respiratia ingreunata, secretiile nazale pot fi semnul unor probleme respiratorii sau generale grave. Caderea penelor, ciugulitul excesiv, crustele, inmuierea ciocului sau caderea lui pot trada porbleme dermatologice si generale. Imposibilitatea de a zbura sau de a se tine in picioare poate fi semnul unuor probleme locomotorii. Problema cu aceste animale este ca stresul joaca un rol foarte important in aparitia si evolutia bolilor, stresul de tipul variatiilor de temperatura, variatii de dieta, schimbarea locului, variatii in peisaj, persoane straine sau alte animale pot fi factori ce duc la o evolutie nefavorabila. La aceste vietuitoare la fel ca la rozatoarele mici, afectiunile evolueaza rapid, gama de medicamente eficiente si nedaunatoare este redusa de aceea, profilaxia este esentiala iar aparitia unui semn de boala trebuie sa ne trimita urgent la medic.

In ce priveste pestii, trebuie spus ca inotul doar la suprafata, imposibilitatea scufundarii, inotul dezechilibrat pot fi semnele unor afectiuni grave. Diferite leziuni ale pielii, opacifierea ochilor, pierderea sau leziunile de la nivelul inotatoarelor trebuiesc luate de asemenea in consideratie.

Micile rozatoare sufera de o numeroase afectiuni ce se pot maniste prin prurit exagerat, caderea parului, crustizare, diaree, umflaturi in diferite parti ale corpului, dilatarea abdomenului, slabire, lipsa apetitului, respiratie dificila, murdarirea exagerata a cozii, etc.

Daca iti iubesti animalutul din casa si vrei sa fie sanatos si fericit alege sa vii la medicul veterinar profesionist pentru o vorba buna si cateva sfaturi de specialitate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *