Boli la animale

Megaesofagul la caine. Exista caini cu inca un stomac? Cum il gasesti?

Megaesofagul reprezintă dilatarea esofagului de manieră patologică. Medicul veterinar specialist iti va spune această modificare este o surpriza neplacuta si poate să fie de natură congenitală sau poate fi dobândită. De asemenea, poate fi secundar unor modificări ce produc tulburări ale peristaltismului esofagian în sensul reducerii s-au dispariţiei acestuia prin mecanism neuromuscular sau în urma acalaziei esofagiene. Este documentată şi prezenţa congenitală a megaesofagului, împreună cu o osteopatie hipertrofică.

Aceasta afectiune,  in foarte putine cuvinte si pe intelesul tuturor este practic o zona dilatata, precum o punga, exact pe lungimea gatului, a caii de comunicare intre gura si stomac. Se comporta precum un al doilea stomac, unde raman lichidele si mancarea inghitita dar fara posibilitatea de a fi digerata sau impinsa mai departe. Mai poate fi întâlnit în urma obstrucţiilor cu corp străin sau în cazul stricturilor esofagiene ori compresiuni rezultate în urma prezenţei unor mase extraesofagiene sau la nivel parietal şi/sau lumenal esofagian. În situaţiile în care este prezentă o anomalie de inel vascular aceasta poate produce secundar, prin obstrucţionarea transportului alimentelor către stomac, dilatarea segmentului pre-stenotic, rezultând megaesofagul. Odată structura acestui organ afectată, în sensul dilatării excesive, revenirile la dimensiunea iniţială sunt imposibile. În mod curent, unele rase de câini sunt mai des afectate de megaesofag, acestea fiind ciobănesc german, setter irlandez, dog german, pug, greyhound, shar-pei.

Dintre cauzele sistemice ce pot duce la apariţia megaesofagului se disting miastenia gravis, polimiozita, lupus eritematos sistemic, botulism, tetanos, disautonomia, hipotiroidism sau hiperadrenocorticism, intoxicaţii cu plumb sau insecticide organosfosforice sau timom.

În cazul megaesofagului, doctorul veterinar specialist va descoperi la animalul bolnav ca acesta manifesta unul sau mai multe dintre semnele : regurgitare, febră, tuse, hipersalivaţie, disfagie, jetaj, halenă, slăbire sau lipsa creşterii în greutate, bronhopneumonie aspirativă.

Din punct de vedere endoscopic, megaesofagul poate fi abordat de catre medicul veterinar specialist, mai ales în stadiul de suspiciune a afecţiunii dar şi pentru confirmare în cazurile în care se regăsesc câteva semne endoscopice precum : esofagita, prezenţa alimentelor în esofag, tonus redus al peretelui esofagian, fie lumen vizibil exagerat fie imposibilitatea îndepărtării pereţilor lumenali indiferent de cât aer este insuflat.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *