Chiar daca ti se pare logic ca motanul tau sa aiba, cu siguranta, doua testicule, pentru ca asa este “normal”, uneori este posibil sa nu fie chiar asa. Nu putine sunt cazurile in care “parintele” iubitor trece cu vederea peste prezenta acestor insemne de masculinitate. Mai ales ca se poate intampla, ca motanul sa fie cu un testicul mai putin decat normalul de doua. Fie ca este vorba de criptorhidie, adica retinerea in abdomen a unuia dintre testicule, fie ca este vorba de lipsa unui astfel de organ, denumita agenezie sau hipoplazie, atunci cand este prezent dar foarte redus in dimensiuni, este motiv suficient sa ajungi pentru o consultatie profesionista la medicul veterinar specialist.
De ce? Este foarte simplu. Ceea ce se vede la exterior, sau mai bine spus ce nu se vede la exterior, in cazul de fata, este motiv de ingrijorare si de investigatii suplimentare. Acest lucru este important pentru ca, uneori, cazurile de criptorhidie pot fi de fapt, cazuri de agenezie, de lipsa a organului in cauza. In anumite situatii, mai ales atunci cand un motan este clinic sanatos si propus pentru sterilizare, lipsa unuia dintre testicule poate fi indiciul ca ar putea sa lipseasca si alte organe. Asa cum in cazul femelelor, agenezia sau hipoplazia renala este insotita de cea utero-ovariana de pe aceeasi parte, tot asa in cazul masculilor (motanilor) agenezia testiculara se poate asocia cu agenezia sau hipoplazia renala de pe aceeasi parte.
De ce este important diagnosticul?
Chiar daca initial viata motanului nu este afectata, pe viitor, unele afectiuni sau interventii chirurgicale pot reprezenta un pericol mai mare pentru organism, ca urmare a unei posibilitati de eliminare a toxinelor din organism, mai reduse decat normal. In plus, odata cu inaintarea in varsta, “imbatranirea” de la nivel renal ar putea evolua mai repede decat daca ar fi fost doi rinichi functionali.
Cum se pune diagnosticul de agenezie renala?
Medicul veterinar specialist are cateva metode pentru a observa daca este sau nu vorba de o agenezie. Investigatiile folosite in astfel de cazuri sunt ecografia abdominala, radiografia abdominala, simpla sau cu substanta de contrast (pielografia intranevoasa) sau interventia chirurgicala exploratorie.
Pe cat de ciudat si de anormal suna, este bine de retinut ca astfel de cazuri sunt frecvente iar investigarea serioasa si la timp a unor astfel de posibilitati pot preveni imbolnaviri mai serioase pe viitor si chiar transmiterea unei astfel de afectiuni la descendenti.
de Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara
