Inimioara animalutului meu se poate imbolnavi?

Dacă aveţi o pisicuţă sau un căţeluş este bine să ştiţi că şi ei pot suferi de boli de inimă, la fel ca şi noi. Afecţiunile inimii se întâlnesc de cele mai multe ori la animalele mai în vârstă dar, din păcate, chiar şi vârstele tinere pot fi o ţintă, mai ales din cauza unor malformaţii ce evoluează încă dinainte de naştere sau în urma îmbolnăvirii de parvoviroza canină. Inima, ca organ si mod de functionare, este de o complexitatea greu de explicat pentru nespecialisti, insa o putem asemana cu activitatea unui motor de automobil, care in functie de efortul sau turatia la care merge, primeste mai mult sau mai putin carburant, consuma mai putin sau mai mult, deschide mai mult sau mai putin valvele etc. Pe acelasi principiu, si inima pompeaza sangele, carburantul nostru si cateilor sau pisicilor, prin vase in tot organismul, oferind energia necesara fiecarei secunde de viata.

În mare parte, afecţiunile cardiace, pot apărea practic prin mai multe mijloace, prin tulburări vasculare la nivelul vaselor de sânge, la nivelul muşchiului cardiac, la nivelul foiţelor pericardice ce înconjoară cordul, la nivelul reţelei de transmitere a impulsului electric specific sau în urma unor combinaţii de factori, putându-se ajunge la diagnostice de tipul infarctului, pericarditei, miocardozei, blocurilor de diferite naturi sau cardiomiopatiei dilatative, etc.

Din păcate, afecţiunile cardiace pot trece neobservate în timp sau pot să se manifeste brusc, brutal şi chiar fatal. Pentru a le putea depista totuşi trebuie să fiţi foarte atenţi la anumite semne pe care le poate prezenta animalul dv. Acestea ar fi: dispoziţia scăzută la efort, tusea seacă, repetitivă, mai ales observabilă în momentele de agitaţie, respiraţia dificilă, leşinul, cianoza (albăstrirea) limbii, etc. Este adevărat că multe dintre aceste afecţiuni sunt întâlnite după vârsta de 6-7 ani, dar există şi afecţiuni, de exemplu parazitare, ce pot duce la complicaţii cardiace la orice vârstă, aici vorbind despre dirofilarioză sau heart worm disease.

Cele mai predispuse la boli de inimă sunt rasele de talie mare, animalele obeze sau care au afecţiuni pulmonare cronice. Dintre rasele de câini cele mai afectate putem aminti : dobermanul, boxerul, rasele de ciobăneşti, dogul german, canichul şi metişii acestora.

Metodele de investigaţie ale afecţiunilor inimii sunt ecocardigrafia simplă sau Doppler, electrocardiograma, radiografia toracală. Foarte important este însă să duceţi animalul la control imediat ce observaţi simptomele descrise mai sus pentru că tratamentul timpuriu asigură şanse mari de reuşită în faţa bolii.

Pentru ca si inima, ca si motorul masinii, are nevoie de un « mecanic » pentru diagnoza si reparatie, medicul veterinar profesionist poate fi cel mai bun prieten atunci cand ai nevoie de ajutor pentru catelul sau pisicuta ta.