“Ferma animalelor” este o nuvela alegorica ce a aparut in 1945. Pe langa implicatiile politice si filozofice in acord cu contextul acelor ani, printre culorile acestui tablou social un iubitor de animale ar putea vedea si altceva. Pe scurt, personajul malefic din nuvela, porcul Napoleon, prin diferite mijloace reuseste sa alunge stapanii de drept ai Fermei si sa instaureze un regim discretionar in care porcii sunt clasa privilegiata intr-o lume in care “toate animalele sunt egale”. Insa printr-o recadrare a unei parti din poveste putem vedea si altceva. Acest detaliu este legat de cei prin care se impune forta in “regimul nou creat”. Porcul Napoleon, oricat de rau, vicios, urat si egocentrist avea incredere totala si era rasplatit cu loialitate de cativa caini. Oricate alte insemnatati ar putea fi extrase, in acest caz, un iubitor de animale ar putea sa observe dincolo de intentia primara a autorului la acea vreme. Cainele este cel mai bun prieten pe care il poti avea, nu te judeca, nu isi schimba opinia, iti este loial si te ajuta la greu. Oare cati dintre oameni nu au facut macar o data in viata ceva indecent sau reprobabil? Si oare cati dintre acestia au fost parasiti sau pedepsiti de cainii lor. Un catel va merge cu tine pana la capatul lumii, in 4 labute sau chiar in mai putine, te va iubi oricat de “Napoleon” ai fi si va suferi mereu de dorul tau. Oare cati dintre oameni acorda semenilor iubire neconditionata si infinite prejumtii pozitive? Cateodata natura, prin formele ei cele mai simple, ne deseneaza cele mai puternice sentimente, iar noi oamenii nu avem decat sa invatam despre ea, sub toate infatisarile ei, caci invatam despre noi si despre ceilalti.