Din punct de vedere al anatomiei radiologice normale stomacul este un organ musculo-glandular localizat în abdomenul cranial, adiacent marginii caudale a ficatului. Este împărţit în câteva regiuni (cardială, fundică, corp, antrumul piloric şi pilorul). La câine, cardia, zona fundică şi corpul stomacului se găsesc la stânga liniei mediane, în timp ce pilorul este localizat spre dreapta. În cazul radiografiei laterale abdominale axa stomacului este reprezentată de profilul coastei a 10-a.
Acest reper nu se menţine în cazul animalelor cu torace adânc la care axa este ceva mai puţin înclinată sau în cazul animalelor obeze la care axa este mai înclinată. Pilorul este localizat ventral şi tipic având o formă rondă. Atunci când sunt prezente gaze sau fluide în interiorul stomacului, pilorul este observat ca o structură rondă în cazul incidenţei lateral-dreapta şi structură circulară cu conţinut gazos în cazul incidenţei lateral-stânga. Volumul stomacului variază extrem de mult şi cu toate că este un organ extensibil limita sa caudală nu trebuie să se extindă înapoia vertebrei L4. Evacuarea normală a alimentelor poate să se producă într-un interval cuprins între 5 şi 16 ore.
La câine lungimea intestinului subţire este de aproximativ 3,5 ori mai mare decât lungimea animalului. Porţiunea proximală este reprezentată de către duoden, care începe după pilor, se deplasează lateral sau uşor cranio-lateral până la nivelul peritoneului parietal al flancului drept apoi caudal până la nivelul vertebrei L6 (porţiunea descendentă) la care nivel se întoarce pe sine însuşi şi trece apoi medial şi cranial spre colon (porţiunea ascendentă). Duodenul nu este întotdeauna identificat în radiografiile obişnuite, totuşi ar fi mai uşor de recunoscut în cazul incidenţei lateral stânga. Cea mai mare parte din intestinul subţire este reprezentată de către jejun continuându-se cu o porţiune scurtă de ileum, terminându-se în valvula ileo-cecală localizată în porţiunea dreaptă mediană abdominală. Intestinul subţire ocupă majoritatea abdomenului median şi se întinde până la polul cranial al vezicii urinare. Este considerat că grosimea normală a intestinului subţire este mai mică de 1,6 din înălţimea vertebrei L6. Radiografiile simple nu pot pune în evidenţă grosimea peretelui intestinal în mod corespunzător.
Studiile de contrast la nivelul tubului digestiv
Indicaţiile pentru studiile de contrast la nivelul tubului digestiv se reduc pe masură ce ultrasonografia şi endoscopia digestiva veterinara avansează ca tehnici, dar rămân ca investigaţii folositoare în anumite cazuri. Pentru astfel de studii animalul trebuie să fie supus la o dietă de cel puţin 24 de ore înaintea studiului.
Tractul digestiv trebuie să fie gol de aceea de cele mai multe ori este realizată şi o clismă. Multe dintre studiile de contrast pot dura până la 10 ore. Înainte de realizarea studiului sunt obţinute radiografii plane fară tehnici de contrast care pot duce chiar la anularea studiului de contrast în cazul în care este depistată leziunea în cauză. În acelaşi timp este evaluată expunerea radiologica astfel încât să se obţină radiografii optime.
Pneumogastrograma
Acesta este un studiu simplu ce poate pune în evidenţă prezenţa unui corp străin sau o tumoră gastrică ce deformează peretele organului, nedetectabile în cazul radiografiilor simple. Pentru realizarea acestei tehnici se folosesc 8 până la 12 ml aer pe kg greutate corporală introduşi cu o sondă gastrică şi se realizează 3-4 expuneri în decubit lateral dreapta, dorso ventral, stânga şi eventual ventro-dorsal.
Gastrograma cu contrast pozitiv în doza mică
Acesta este un studiu simplu ce poate fi folosit pentru a pune în evidenţă localizarea stomacului şi poate descoperi un corp străin gastric. Se folosesc 1-2 ml/kg bariu. Acest studiu nu poate pune în evidenţă timpul de golire gastrică.
Gastrograma dublu contrast
Acest studiu este folosit mai ales pentru evidenţierea detaliilor de mucoasă. Sunt folosiţi 2 ml/kg bariu şi 8-12 ml/kg aer introduşi în această ordine în stomac. Diferitele poziţii de realizare a radiografiilor face ca masa de lichid să se mişte gravitaţional opus de aer punând în evidenţă mucoasa.
Bariul amestecat cu mâncare
Acest studiu poate fi folosit pentru punerea în evidenţă a obstrucţiilor pilorice. Se amestecă mâncarea cu bariu şi se realizează examinările radiologice în consecinţă.
Studiu cu granule de polietilenă impregnate cu bariu
Sunt folosite granule cu diametru atât de 2 mm cât şi de 5 mm. După administrare se urmăreşte tranzitul, dacă cele mai mari se aglomerează iar cele mici continuă să avanseze este suspicionată o obstrucţie parţială.
Tranzitul baritat
Acesta este cel mai îndelungat studiu radiologic. De obicei se realizează şi o uşoară sedare la care se poate adăuga butorfanol sau buprenorfină. Înainte de introducerea substanţei de contrast se realizează radiografiile martor, în poziţiile amintite. Se folosesc între 10 şi 14 ml/kg bariu introduşi prin tub gastric. Radiografiile succesive se vor efectua imediat după introducerea substanţei de contrast după care se reia seria la 5-10 minute sau 15 minute, apoi depinde de necesităţile stabilite de către medicul ordonator, la 30, 60 de minute, 2 ore, 3 ore, 4 ore chiar şi la 6 ore şi chiar şi dupa 24 de ore aşa cum recomandă Arlene Coulson.
Stomacul ar trebui să înceapă evacuarea imediat iar aceasta se poate desăvârşi după 2-3 ore. Tranzitul la nivelul intestinului subţire durează şi el aproximativ 2-3 ore, însemnând că bariul ar trebui să ajungă în colon în 4-6 ore. Acest studiu poate fi modificat în funcţie de necesităţile stabilite de catre medicul veterinar specialist.
