Orice organism viu, ca este om sau animal, pana la urma imbatraneste. Daca in cazul omului, manifestarile de tip Alzheimer sunt cunoscute si indelung studiate, ce se poate spune despre un caine este ca putem intalni cateva asemanari.
Imbatranirea organismului cainelui este insotita uneori de modificari subtile, greu perceptibile. In decursul vietii, tot felul de radicali liberi si deteriorari ale tesutului nervos, conduc in final la aparitia unui deficit cognitiv al cainelui. Aceasta este doar o apreciere globala si poate imbraca diferite forme. Pentru cei care ingrijesc sau au observat un caine batran, unele dintre manifestarile expuse in continuare vor parea cunoscute si vor avea de acum si o cauza.
Este apreciat, in functie de sursa pe care o luam in considerare, ca aproximativ 30% din cainii de peste 10-11 ani si 70% din cainii de peste 14-15 ani, manifesta diferite grade de deficit cognitiv. Aceste manifestari ar putea fi descrise in interiorul a catorva categorii.
Unele dintre cele mai observate semne sunt cele de comportament modificat. In aceasta categorie ar putea fi regasite: dezorientarea, in spatiile ce ar fi trebuit cunoscute, tulburari ale interactiunii cu oamenii si alte animale, urinare si defecare in locuri neobisnuite, tulburari ale perioadelor de somn si stare de veghe, exacerbarea unor fenomene de anxietate de separare.
Dezorientarea este unul dintre semnele pregnante si totusi neluate in seama. Multi proprietari pun acest fenomen pe seama altor motive decat deficitul cognitiv. Ceea ce era pana la un moment dat extrem de bine stiut, elementele de mobilier in casa, scarile, usile etc, devin de acum obstacole, fara un motiv aparent.
Tulburarile de interactiune cu omul sau animalele. Ceea ce pana la un moment era ca un dat, adica recunoasterea imediata a fizionomiei persoanelor cunoscute, a mirosului acestora s.a.m.d, se modifica in diferite intervale. Acest lucru determina cu siguranta sentimente de frustrare din partea stapanilor. Multi dintre cateii batrani incep sa refuze sau sa devina chiar agresivi la atingere si mangaiere. Alintarea unor astfel de caini devine dificila.
Urinarea si defecarea in alte locuri decat cele obisnuite. Acest lucru se schimba si pentru ca se produc modificari in modul de semnalare a nevoii de eliminare. Daca pana acum cainele statea in fata usii de la intrare sau vocifera intr-un mod anume, acest lucru se schimba sau dispare. Acesta este iarasi un fenomen suparator si indreapta “parintii” acestor catei la medicul veterinar.
Tulburari ale perioadelor de somn si vociferari excesive. Daca pana la un moment dat, cainele avea acelasi program de somn ca si stapanul, treptat se produce o inversare sau cel putin o deviere a acestui program. Cainele poate manifesta dromomanie sau nevoia de a se deplasa permanent, in cerc sau in orice directie. Ar putea sa faca acest lucru aparent la nesfarsit.
Exacerbarea anxietatii de separare. Pe masura ce imbatranesc, cainii cu deficit cognitiv pot manifesta o intensificare a anxietatii de despartire. Plecarea stapanului sau a persoanelor cunsocute fiind acum un eveniment catastrofal, inatmpinat cu depresie sau agitatie extrema, vociferari si distrugeri ale elementelor din jur ca urmare a frustrarii sau a dorintei de a urma stapanul.
Modificarile sunt subtile din punct de vedere al creierului ca atare. Cele mai multe modificari sunt mai ales grupate sub forma unor diminuari ale scoartei cerebrale, fara a fi ceva usor depistabil.
Pentru a veni in ajutorul lor exista posibilitatea recurgerii la o modificare a dietei, administrarea unor medicamente ce sa imbunatateasca circulatia sangelui la nivel cerebral, sedative administrate pe perioade rezonabile si feromoni. Cu toate acestea, odata instalate semnele, acestea vor fi cu greu remise. In tot acest cortegiu de modificari, cel mai important lucru va fi intelegerea alaturi de rabdarea stapanului.
de Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara