Abecedarul veterinar

Cum apar puii de catel si pisica? Povestea de la “ou” la primul scancet!

Încercăm pe cât se poate, să trecem în revistă cele mai importante lucruri despre ce se întâmplă cu animalul nostru din punct de vedere reproductiv. Ce este normal, ce este anormal, ce trebuie să observăm şi ce putem face. Totul  concentrat şi pe scurt aşa cum ţi-ar spune medicul veterinar profesionist la o consultaţie de specialitate.

Atât caninele cât şi felinele fac parte din grupul mamiferelor, aceasta însemnând că şi căţeii şi pisoii sunt fătaţi vii, fiind hrăniţi cu lapte matern. Căţeii şi pisoii pot fi fătaţi în număr variabil, în funcţie de prolificitatea fiecărei specii şi rase în parte. Elementul central în ce înseamnă reproducerea acestor specii este aparatul genital.

Aparatul genital este format din mai multe organe, iar activitatea sa este reglată pe cale neuro-hormonală. Vom vedea, daca alegi sa citeşti, pe parcursul articolului ce înseamnă aceasta. Totuşi este necesar mai întâi de toate să ştim câte ceva despre ce organe este vorba. La femele, începând de la interior la exterior, vorbim despre ovare sau gonade, organe situate înapoia rinichilor ce au drept rol producerea hormonilor (estrogen, progesteron) specifici femelelor, dar mai ales a ovulului sau « oul », adică acea celulă produsă de femelă care împreună cu spermatozoidul, în urma amfimixiei (schimbul de material genetic între cele două celule) vor duce la apariţia embrionului şi a fătului.

Dar să nu ne grăbim, căci povestea este de abia la început. După ce este produs, ovulul poate ajunge printr-un conduct foarte subţire în coarnele uterine, locul unde un embrion se nidează sau « cuibăreşte »  pentru a se dezvolta, transformându-se în făt. Aceste coarne uterine se întâlnesc (stângul şi dreptul) în corpul uterin, descriind forma literei Y la intrarea în cavitatea pelvină sau bazin. Uterul se continuă spre exterior cu cervixul, adică un segment de aparat genital ce are drept rol de a închide accesul către uter în perioada din afara căldurilor sau în gestaţie. Este locul prin care produşii de concepţie vor fi fătaţi după cca. 60 – 66 zile. Cervixul se continuă cu vaginul (locul unde se deschide uretra prin meatul urinar) şi apoi cu vulva, adică porţiunea de aparat genital ce se vede la exterior. Să fie asta tot? Nu, pentru că tot organe genitale, dar secundare, sunt mamelele, cinci sau mai multe perechi la unele căţele. Mamelele vor reacţiona imediat după fătare producând lapte ori, în mod patologic, după un ciclu de călduri fără gestaţie se pot tumefia şi produce o secreţie asemănătoare laptelui aşa cum se întâmplă în cazul lactaţiei false sau pseudogestaţiei.

Aşa cum spuneam la început, acest aparat reproducător nu funcţionează autonom. El este mereu sub influenţa unor hormoni. Începem ca şi până acum tot cu finalul, mai exact cu cei doi hormoni produşi de ovar şi anume estrogenul şi progesteronul. Estrogenul controlează perioadele de călduri şi determină manifestările şi modificările specifice acestei perioade precum sângerarea vaginală, tumefierea vulvei, lipsa apetitului, dorinţa de împerechere şi altele. Al doilea hormon, progesteronul este responsabil de menţinerea gestaţiei şi împiedicarea apariţiei altor călduri după ce s-a instalat gestaţia. Aceşti 2 hormoni sunt produşi de ovar în mod alternativ, în funcţie de faza ciclului sexual. Totuşi şi ovarul funcţionează sub controlul cuiva, nu? Al cui? Al cui altcuiva decât al creierului. Creierul sau mai precis hipotalamusul, comunică cu hipofiza (glanda endocrină) prin mesaje chimice şi aceasta duce mai departe comanda către ovare. Astfel, neuronii hipotalamici secretă GnRH (gonadotropin-releasing hormone) ce acţionează asupra parţii anterioare a hipofizei de unde sunt eliberaţi doi hormoni extrem de importanţi. Unul dintre aceşti doi hormoni este FSH sau foliculo-stimulant hormon, responsabil de controlul perioadei foliculare sau cea în care este prezent pe ovar foliculul ovarian estrogenosecretor. Al doilea hormon este LH sau luteinizant hormon, adică hormonul ce controlează perioada progesteronică în care, după călduri, restul de folicul ovarian se transformă în corpul galben progesterono-secretor. Şi uite aşa, am ajuns la un circuit complex, dar nu complet. Ce mai lipseşte? Ei bine, până şi uterul produce hormoni, astfel, dacă în uter se nidează un embrion, acesta va determina blocarea secreţiei unui hormon (PgF2alfa) care în mod normal ar duce la reluarea ciclului sexual, prin liza corpului galben sau încetarea activităţii hormonale a acestuia, şi la apariţia căldurilor din nou.

La feline şi canide în uter se pot nida mai mulţi embrioni, fiecare dintre ei dezvoltându-se într-un organ ce există doar în perioada de gestaţie şi anume placenta. Aici îşi încep practic viaţa progeniturile câinelui sau pisicii noastre, urmând ca după fătare laptele matern să le susţină dezvoltarea până la 40-42 de zile, după care vor fi înţărcaţi şi vor trebui să mănâce hrană solidă. Primul lapte de după fătare, numit colostru, este vital pentru un pui, prin acesta primind de la mama sa anticorpii necesari în lupta cu bolile în primele săptămâni de viaţă. Mai trebuie ştiut că secreţia lactată este iniţial stimulată de ocitocina (oxitocina) eliberată în timpul fătării sau ingerată de mamă prin înghiţirea placentelor. După fătare lactaţia este menţinută prin acţiunea hormonului prolactină.

Una dintre diferenţele dintre căţea şi pisică este că ovulul la pisică este eliberat doar după montă, adică după acuplare. A doua diferenţă ar fi că pisica poate fi în călduri de mai multe ori pe an, în timp ce căţeaua doar o dată sau de două ori pe an. Pisica va intra în călduri mai ales vara, la fiecare 2-3 săptămâni timp de 5-6 zile mai vizibil, în timp ce la căţea va fi vizibil în călduri între 2 şi 3 săptămâni, la fiecare 6-12 luni.

Pericolul legat de aparatul genital, atât la căţea, cât şi la pisică este piometrul sau hiperplazia-glandulo-chistică endometrială, iar imediat după fătare poate apărea pericolul endometritelor.

Ce se întâmplă când pisica sau căţeaua noastră lasă locul unde stă murdar de o secreţie urât mirositoare, galbenă sau hemoragică? A fost în călduri în urmă cu ceva vreme? Este posibil să fie vorba de acest piometru, adică o afecţiune uterină, de natură chirurgicală, caracterizat de prezenţa în uter a unei secreţii anormale, purulente, ce poate pune în pericol viaţa femelei. Piometrul sau hiperplazia glanulo-chistică endometrială se produce ca urmare a unor dereglări ale mecanismelor hormonale şi răspunsul secretor la nivel uterin, cumulate uneori cu prezenţa unor germeni patogeni. Astfel, secreţia uterină în exces ce urmează perioadei de călduri, se acumulează la nivel uterin, eventual se contaminează, transformând astfel uterul într-o rezervă purulentă, ce se poate evacua chiar intraabdominal, provocând astfel o peritonită acută letală. În anumite condiţii, de cervix deschis, această secreţie se poate exprima şi la nivel vulvar, lucru uşor observabil atât de către proprietar cât şi de către medic. În multe situaţii, cervixul este închis, secreţia purulentă acumulându-se fără exteriorizare făcând diagnosticul primar accesibil doar medicului prin examen ecografic. Femela afectată poate sau nu să prezinte sindrom febril, apetit hidric crescut şi urinare în exces. Dacă este lăsată netratată, această afecţiune duce la deprecierea gravă a stării generale, autointoxicaţie, sapremie, afectare multiorganică, peritonită şi în final deces. Piometrul apare de obicei, până la 2 luni după trecerea căldurilor şi poate fi favorizat şi de montele nereuşite sau mortalitatea fetală. Diagnosticul acestei afecţiuni se realizează pe baza examenului ecografic care relevă distensie uterină, cu îngroşarea pereţilor uterini, cu conţinut patologic, uterul ocupând o mare parte din cavitatea abdominală, fiind uşor de observat de către medicul ecografist.

Tratamentul este de natură chirurgicală, realizându-se ovaro-histerectomia de urgenţă. Complicaţiile sunt numeroase şi se referă la şocul septic, peritonită acută, insuficienţă hepato-renală, deces. Prevenirea se realizează prin sterilizarea femelei.

Alte probleme legate de aparatul genital sunt tumorile mamare, chisturile mamare, lactaţia falsă, tumorile uterine şi ovariene, tumorile veneriene transmise prin contact sexual cu animale bolnave.

La masculi, atât la câini, cât şi la motani aparatul genital este compus din testicule, aflate la exterior, prostata, situată în bazin înconjurând gâtul vezicii urinare şi penis. Acesta atât la câine, dar şi la motan are în componenţă un subtrat osos numit os penian, la câine fiind mult mai bine dezvoltat. La motan trebuie spus că penisul are o orientare întâlnită şi la tigru, spre înapoi. Masculii ambelor specii nu au perioade definite de călduri, aceştia fiind practic permanent dispuşi la împerechere dacă o femelă în călduri este prezentă. La mascul, testiculele au rol de a produce testosteronul şi spermatozoizii. Din păcate, pe măsură ce înaintează în vârstă, prostata se poate mări exagerat provocând dureri mari şi probleme de urinare ca urmare a hiperplaziei de prostată.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *