Cu toate ca poate parea amuzant aceasta este o problema destul de des intalnita. Multi “parinti”, de catei sau motanei, nu stiu exact cate testicule are propriul companion sau nici nu s-au interesat. In cele mai multe dintre cazuri, situatia este semnalata la o consultatie de specialitate. De ce este important sa cunosti cum este normal sa se intample si cum poti afla din timp detalii despre starea de sanatate a baietelului pe care il ai, iata tema materialului de specialitate urmator.
Fie ca ai adoptat un pui de catel sau un motanel sau l-ai achizitionat contra unei sume importante si vrei sa ajunga un mare campion, inceputul poate fi dificil si poate un pic “in ceata”. Chiar din momentul in care ai luat decizia sa adopti sau sa aduci in familie un nou membru, canin sau felin, este util de stiut daca este sau nu “intreg”. In mod normal, fiecare mascul, caine sau motan, are doua testicule.
Testiculele sunt organe pereche cu rol in producerea materialului seminal si al hormonilor specifici masculilor, testosteronul. Testiculele se formeaza in timpul vietii intrauterine, inapoia rinichilor. Pe masura ce gestatia avanseaza, atat la caine cat si la pisica, testiculele avanseaza catre abdomenul inferior, ghidate de un ligament-gubernaculum testis. In apropierea fatarii, atat la caine cat si la motan, testiculele sunt extrem de mici in dimensiuni si patrund intr-un canal, numit canal inghinal. Aceasta este ultima portiune de parcurs pana la pungile testiculare, pana in scrot. In mod normal, testiculele pot fi prezente in acesti saci, pungile testiculare, dar cel mai adesea ajung la acest nivel pana la varsta de 8-10 saptamani la caine si 6-7 saptamani la motan.
Daca unul sau ambele testicule raman in interiorul abdomenului, neajungand in pungile testiculare, atunci animalul poate fi considerat criptorhid. Diagnosticul definitiv de criptorhidie poate fi emis doar in apropierea varstei de 6 luni de viata, in apropierea pubertatii. Dupa acest moment, cainele sau motanul, poate fi declarat definitiv criptorhid.
Criptorhidia poate fi unilaterala sau bilaterala, in functie de retinerea unuia sau ambelor testicule. Retinerea testiculului cel mai adesea este la nivelul ultimei portiuni, cea a canalului inghinal. Retinerea in cavitatea badominala nu este atat de frecventa insa este posibila si intalnita in practica obisnuita.
In anumite situatii, testiculul retinut nu poate fi gasit prin palpare. Acesta poate fi identificat prin tehnica ecografica sau explorare chirurgicala. Chiar si in acest caz, depistarea testiculului retinut poate fi foarte grea si uneori nu este identificat. Mai des la pisica decat la caine, exista unele cazuri speciale, in care testiculul poate fi hipoplazic sau aplazic (subdezvoltat sau nedezvoltat), situatie cuplata in general si cu hipoplazia sau aplazia unuia dintre rinichi. Aceste exemplare, daca sunt sterilizate, adica daca este eliminat testiculul descins si cu aspect normal, in cazurile de hipoplazie, testiculul nedepistat ar putea, in decurs de cateva luni de zile, sa se dezvolte si sa descinda in locul sau normal de plasare, in pungile testiculare.
Doare criptorhidia?
Criptorhidia, in cele mai multe dintre situatii, nu este acompaniata de durere. Doar in cazuri exceptionale, greu de prevenit si prevazut, cordonul testicular al testiculului retinut (acesta contine vase de sange, nervi, canal deferent) poate sa devina foarte contorsionat (torsiune de cordon testicular) si sa produca o durere abdominala severa.
Cat de periculoasa este criptorhidia?
Cei mai multi dintre masculii criptorhizi raman nedespistati chiar din considerentul ca acestia nu manifesta un semn anume de boala. Multi dintre criptorhizi duc o viata normala. In anumite situatii, exista riscul ca, testiculul retinut, sa se transforme tumoral (aproximativ 30% din cazuri), necesitand atentie chirurgicala.
Pentru ca testiculul retinut este adapostit la o temperatura mai mare decat cel descins, in cazurile de criptorhidie unilaterala, acesta va avea o secretie marita de testosteron. Acest lucru poate fi asociat cu o agresivitate mai mare si cu un comportament de mascul mai eviident decat in mod normal. Masculii criptorhizi nu sunt neaparat sterili, mai ales cei unilaterali. Ei se pot reproduce normal insa vor transmite defectul catre descendenti.
Poate fi prevenita criptorhidia?
Doar prin eliminarea de la reproductie a masculilor ce au manifestat aceasta afectiune. Afectiunea este transmisa genetic. Masculii criptorhizi sunt sterilizati chirurgical.
Poate fi tratata criptorhidia?
Ea poate fi supusa unor incercari terapeutice de tip chirurgical sau hormonal insa rata de succes este destul de redusa. In plus, incercarea de a trata criptorhidia la caine sau la motan, poate fi lipsita de etica, in cazul participarii la concursuri sau in cazul unor masculi de la care se asteapta sa fie buni reproducatori.
Sfaturi speciale pentru cei ce achizitioneaza pui de mare valoare
Cereti ajutorul unui medic veterinar inainte de a achizitiona respectivul exemplar. Informati-va asupra riscurilor si hotarati-va daca le acceptati sau nu. In cazul puilor de cateva saptamani de viata, chiar si pentru un specialist, palparea in vederea identificarii pozitiei si numarului de testicule, poate fi ingreunata de marimea foarte redusa a acestora.
de Dr. Daniel Lescai
Doctor in Medicina Veterinara