Cainele, depresia si terapia!

Cine nu a fost vreodata trist sau suparat si cand a vazut o codita care se misca cu atata putere incat se muta catelul din loc, nu a zambit macar o secunda? Sentimentul de adanca tristete, pierderea interesului fata de activitatile zilnice, durata indelungata a acestor stari cat si altele sunt simptome ale depresiei, o afectiunea diagnosticata astazi mai des decat gripa.

( http://www.webmd.com/depression/default.htm )

De ce ar putea fi util un catel? Vom vedea surpriza imediat. Depresia chiar si in formele sale incipiente reprezinta o stare a psihicului. Una dintre problemele cu care se confrunta o asemenea stare este pericolul permanentizarii asociat cu imobilitatea. Cand stai pe un scaun sau in pat si te gandesti la tot ce este mai rau si chiar simti pe pielea ta senzatiile de disconfort iar gandurile negre sunt mai vii ca niciodata, una dintre solutii este sa te misti, “sa iesi” din starea respectiva, sa schimbi peisajul si actorii. Ori ce face un caine? Te latra, vrea sa se joace, vrea mancare, vrea plimbare, nu iti intelege din expresia fetei gandurile tale si parca iti si spune ca nu ai motiv de suparare ca “it`s all in your head”, are si el nevoi, ii simti blanita matasoasa sub maini, ii vezi bucuria de a trai si de a fi langa tine. Odata ce te-ai miscat din acel “scaun al starii respective” trebuie sa gatesti ceva sau sa-i dai ceva de mancare, mirosul acesteia cat si vederea ei poate declansa in noi reflexe asociate cu foamea si cu placerea de a gusta cate ceva. Cainele va avea nevoie sa mearga si afara, unde vei gasi alti oameni cu cainele in lesa si poate schimbi o vorba in timp ce mergi, iti poti descarca un pic sufletul si te eliberezi sau confrunti verbal situatia “speciala” prin care treci iar asta nu este altceva decat terapie gratis, acolo unde nici nu te asteptai si poti realiza irationalitatea depresiei sau iti poti da seama ca “situatia nu este atat de neagra” pe cat pare. Daca in parc sau afara catelul mai face si vreun giumbusluc amuzant, poate mai si razi putin, iar rasul este cel mai bun ucigas al depresiei. Catelul mai poate sa se si raneasca in parc, ar putea sa sangereze putin la o pernuta, ceea ce te va face sa te gandesti cu ce poti sa-l ajuti, schimband focusul de pe tine si problema ta, pe el si problema lui, poate vei intreba un medic veterinar cu ce il poti ajuta si chiar il duci acolo, vei mai citi putin despre cum actioneaza medicamentele recomandate sau poate mai dai un “search pe google” despre ce are el. Si uite asa dupa ce faci putina miscare, mai citesti ceva, ai gustat un pic din mancare si ai avut si prilejul sa vorbesti cu un prieten sau cu cineva pe care nu il cunosti deloc, iti dai seama ca toate astea sunt din cauza unui catel, un catel de terapie ( http://www.tdi-dog.org/ ), cu o inima ce bate mereu repede si puternic cu o vigoare ce te poate contamina.

Pentru ca il iubesti si pentru ca invatand despre ei invatam despre noi, vino la medicul veterinar profesionist si asculta-i sfaturile sau intreaba tot ce te framanta!